Bullying-ul nu e doar o „joacă de copii”

Nici un copil nu se naşte „rău”, el ajunge astfel în urma experienţelor avute.

Bullying-ul este un comportament agresiv, repetitiv, ce presupune violenţă fizică, violenţă verbală, intimidare, şantaj emoţional şi abuz psihologic ce provoacă efecte pe termen lung atât de partea victimei, cât şi de partea agresorului.

Cum se manifestă?

Sub formă de ameninţări, răspândire de zvonuri răutăcioase, marginalizare, vătămare corporală, furtul sau distrugerea obiectelor victimei.Însă bullying-ul creează agresori şi victime, care vor rămâne adesea blocaţi într-un pattern nociv. Bullying-ul se manifestă diferit în cazul băieţilor este adesea mai vizibil, fiind vorba despre ameninţări şi acte violente fizice. În cazul fetelor, ele se tachinează, batjocoresc, calcă în picioare stima de sine a celor mai slabe; „grasa”, „ochelarista”, „bâlbâita”.La noi în ţară de abia a început conştientizarea acestui fenomen de scară largă ce aruncă o umbră negativă asupra copilăriei şi adolescenţei tinerelor generaţii.

Care sunt semnele manifestate de copilul abuzat?

Copiii nu prea vorbesc despre lucrurile negative care se întâmplă la şcoală din ruşine sau din teamă. Efectele bullying-ului asupra victimei determină copilul să evite mediul şcolar (va cere tot mai des să rămână acasă sub diferite pretexte), să nu mai iasă în pauze la joacă, să devină anxios, să aibă atacuri de panică şi chiar să intre in depresie.

Cum recunoaştem depresia la copil?

• Senzaţie de deprimare, tristeţe, plâns sau iritabilitate;
• Interes sau plăcere scăzută pentru activităţi, ceea ce poate duce la izolarea prietenilor sau retragerea din activităţile extra-şcolare;
• Schimbarea apetitului ce poate duce la fluctuaţii de greutate;
• Schimbări majore în ceea ce priveşte somnul (lipsa somnului sau somn excesiv);
• Agitaţie fizică sau lipsa totală a activităţii fizice;
• Oboseală excesivă sau nivel scăzut de energie;
• Sentimentul de vinovăţie şi senzaţia „nu sunt bun de nimic”;
• Lipsa de concentrare şi dificultate de învatare la şcoala (performanţa şcolara scade simţitor). 

Copii provin adesea din familii cu probleme: sunt ei înşişi martori sau victime ale agresivităţii la ei acasă. Victima ajunge agresor și comportamentul învățat în familie este folosit în societate.

Care sunt efectele reale ale bullying-ului?

Dacă li se ignoră comportamentele şi nu sunt opriţi şi ajutaţi, bătăuşii rămân prinşi în acest pattern comportamental: practic, învaţă că este mai bine şi mai uşor să fii agresor, decât să fii cel slab.

Ce putem face?

Adulţii nu trebuie să stea deoparte atât timp cât pot face ceva. Ca părinţi, este necesar să luăm imediat contact cu profesorii şi cu ceilalţi părinţi implicaţi. Copiii nu ştiu să îşi gestioneze propriile emoţii şi în funcţie de vârstă nu ştiu nici să le recunoască de cele mai multe ori. Aici intervine rolul părintelui.

Se poate începe prin „Văd că eşti trist. Ce te-a făcut să te simţi aşa?
Vrei să vorbim despre asta. Hai să găsim împreună o soluţie.”

Rolul părinţilor este să îl înveţe pe copil să îşi exprime aceste emoţii ( tristețe, furie).

Lipsa totală a une intervenţii va face copilul să se simtă abandonat, neputincios şi să îşi piardă speranţa de rezolvare a situaţiei, chiar şi speranţa de viaţă.

Este recomandat ajutorul unui psihoterapeut pentru a face față și a depăși asfel de situații.

Read More

Copilul are probleme de comportament, manifestări anxioase?

"A crește copii este un lucru riscant, căci reușita depinde de multă trudă și grijă, iar nereușita întrece orice altă durere." DEMOCRIT

        Cabinetul psihologic este amenajat special pentru cei mici, astfel încât copilul să se simtă confortabil. Într-un cabinet de psihoterapie copiii vor descoperi jocuri și jucării, creioane colorate, hârtie colorată, acuarele, marionete, planșe, jetoane și cărți de colorat. Astfel, micuțul va percepe cabinetul ca pe un loc primitor, in care va veni cu plăcere.

Cabinetul este special conceput pentru copii

Când este necesar sa apelăm la psiholog?

• Solicitați sprijinul unui psiholog dacă vă confruntați cu probleme de comportament al copilului dumneavoastră: neascultarea, nerespectarea regulilor, agresivitatea fizică și verbală, crize de furie, minciuna (in cazul copiilor care au peste 7 ani), refuzul de a vorbi in anumite situații sau cu anumite persoane, hiperactivitate, deficit de atenție;
• Apelați la un psihoterapeut pentru copii de fiecare dată când copilul dumneavoastră se confruntă cu un stres puternic precum separarea de unul dintre părinti, decesul unui membru al familiei, divorțul părinților, conflicte in familie, accidente, etc;
• Este utilă intervenția psihologică atunci când copilul prezintă probleme de somn, coșmaruri, probleme de alimentație (bulimie sau anorexie);
• Solicitați un consult psihologic dacă micuțul dumneavoastră are manifestări anxioase (îngrijorare excesivă, neliniște, temeri nejustificate);
• Este necesară intervenția unui psihoterapeut atunci când copilul are atacuri de panică, fobie sau timiditate excesivă;

Apelați la un psiholog in caz că sesizați probleme  la copilul dumneavoastră. Aveți încredere in intuiția dumneavoastră…dacă simțiți că este ceva in neregulă, nu evitați să solicitați un consult psihologic. Mai bine să fie o exagerare din partea dumneavoastră, decât sa ignorați anumite manifestări ce indică o problemă de natură psihică. Unele probleme se pot accentua, iar aceste întârzieri pot îngreuna tratamentul. 

Tehnici adaptate vârstei copiilor

De ce un psiholog pentru copii?

Psihologul care lucrează cu copiii este o persoană caldă, empatică ce respectă individualitatea fiecărui copil. Psihologul câștigă încrederea acestora prin crearea unei atmosfere prietenoase. Limbajul utilizat este adaptat nivelului de vârstă al copiilor, evitându-se termenii care nu pot fi înțeleși.
Psihologul ii stimulează să-și exprime gândurile și trăirile, sa pună întrebări, să comunice deschis.

Tehnici utilizate in psihoterapia pentru copii

Tehnicile utilizate in terapia copiilor sunt adaptate vârstei și problematicii acestora. Astfel, sunt utilizate tehnici terapeutice precum jocul, povești terapeutice, desen, modelaj, dramatizare, exerciții de relaxare, jocul de rol, jocul cu marionete etc. Aceste tehnici sunt utilizate in scopul atingerii obiectivelor terapeutice și vor fi stabilite încă de la prima ședință împreună cu părinții.

Read More

Poveştile terapeutice

"Un tată aspru va avea copii buni; o mamă îngăduitoare va avea copii răi." - proverb chinezesc

        Spre deosebire de povestea obişnuită, cea cu mesaj vindecător, terapeutic, este o poveste special concepută ca să conţină o idee mascată, exprimată indirect şi menită să sugereze o schimbare de atitudine sau de comportament. Această idee este prezentată într-un context neobişnuit, neaşteptat care îl ia prin surprindere pe copil, transpunându-l din realitate în lumea poveştii în care absolut totul este cu putință, cu ajutorul fanteziei. Copilul alunecă destul de uşor în această direcţie care coincide cu opinia lui despre lume, mai ales dacă se crează o ambianţă mai deosebită, liniştită.
        Eficienţa acestei forme de terapie, atât de apropiată de relaţia tradiţională de intimitate dintre părinte şi copil, depinde mult de iscusinţa celui ce istoriseşte.

Poveşti terapeutice. grupa 6-8 ani

Poveşti terapeutice. grupa 6-8 ani

Poveşti terapeutice. grupa 6-8 ani

Read More

Copiii învaţă ceea ce trăiesc

"Dacă îţi doreşti copii care să trăiască pe picioarele lor, aşează o responsabilitate pe umerii lor." 

Abigail Van Buren

Iubirea este cel mai important sentiment din familie, care stă la baza dezvoltării noastre ca ființe umane şi despre intimitate care reprezintă caracteristica fundamentală a vieţii de cuplu şi de familie.

Dacă trăiesc în critică şi cicăleală, copiii învață să condamne;

Dacă trăiesc în ostilitate, copiii învață să fie agresivi;

Dacă trăiesc în teamă, copiii învață să fie anxioși;

Dacă trăiesc înconjurați de milă, copiii învaţă autocompătimirea;

Dacă trăiesc înconjurați de ridicol copiii învaţă să fie timizi;

Dacă trăiesc în gelozie, copiii învaţă să simtă invidia;

Dacă trăiesc în rușine, copiii învață să se simtă vinovaţi;

Dacă trăiesc în încurajare, copiii învaţă sa fie încrezători;

Dacă trăiesc în toleranţă, copiii învaţă răbdarea;

Dacă trăiesc în laudă, copiii învaţă preţuirea;

Dacă trăiesc în acceptare, copiii învaţă să iubescă;

Dacă trăiesc în aprobare, copiii învaţă să se placă pe sine;

Dacă trăiesc înconjurați de recunoaștere, copiii învață că este bine să ai un ţel;

Dacă trăiesc împărţind cu ceilalţi, copiii învaţă să fie generoşi;

Dacă trăiesc în onestitate, copiii învaţă respectul pentru adevăr;

Dacă trăiesc în corectitudine, copiii învaţă să fie drepţi;

Dacă trăiesc în bunăvoinţă şi consideraţie, copiii învaţă respectul;

Dacă trăiesc în siguranţă, copiii învaţă să aibă încredere în ei şi în ceilalţi;

Dacă trăiesc în prietenie, copiii învaţă că e plăcut să trăieşti pe lume.

Dacă trăiesc în siguranţă, copiii învaţă să aibă încredere în ei şi în ceilalţi;

 

Restul te provoc pe tine să cauţi!

Read More

Prinți, zâne și balauri în povești vindecătoare pentru copii

„Oamenii vin şi mă ascultă cum le istorisesc poveşti, apoi pleacă la ei acasă şi îşi schimbă comportamentul”  Milton E.Erickson

     

     Cuvântul are putere magică, el poate vindeca atunci când este spus unde, cum şi de cine trebuie; recunoscându-i-se astfel valoarea terapeutică, acţionează ca o forţă.
   Puterea vindecătoare a poveştii terapeutice constă în aceea că transmite valori şi disciplină, oferă experienţe, facilitează rezolvarea problemelor, schimbarea şi vindecarea.
    Povestea terapeutică îl provoacă pe cititor să îşi schimbe modul de înțelegere într-unul nou şi sănătos, astfel stimulând o schimbare pozitivă şi vindecarea unei răni psihice. Poveştile respectă particularităţile psihologice specifice intervalului de vârstă şi ajută la observarea tulburărilor emoţionale sau comportamentale ale copiilor (stima de sine scăzută, agresivitate, agitaţie motorie, instabilitatea atenţiei, toleranţă scazută la frustrare, timiditate).
     Pe desenele, picturile şi modelajele executate de copil, mai ales în activităţile nedirijate către un subiect anume, se poate studia profilul său psihologic. Trasarea liniilor cu o anumită intensitate, folosirea cu predilecţie a anumitor culori, reprezentarea prin desen a unor personaje apropiate sau chiar a sa în raport cu aceste personaje furnizează o multitudine de date despre el.
 Povestea terapeutică este folosită pentru depăşirea rezistenţei naturale la schimbare;

• favorizează memorarea deoarece este sub formă de istorioară;
• ideile prezentate sunt mai uşor memorizate;
• crează confuzie, ceea ce declanşează comutarea pe emisfera dreaptă, deci accesul la inconştient;

 Povestea terapeutică este utilizată pentru:

• eliminarea comportamentelor de eşec;
• optimizarea performanţelor;
• dezvoltarea autocontrolului emoțional;
• dezvoltarea abilităților de interacțiune cu alți copii;
• abandon în fața greutății;
• dificultăți în respectarea regulilor de grup;
• comportament certăreț, iritabil;
• lipsa motivației de a munci sau de a învăța.

               Povestea terapeutică e prezentă prin mesajul său specific ţinând cont de particularităţile de vârstă a celui căruia i se adresează, copil sau/şi adult, făcându-l a înţelege modul în care receptarea dureri, bolii şi chiar a speranţei pot echilibra, metaforic vorbind, acceptarea, resemnarea şi în final, starea de fapt creată.
Obiectivul poveştilor este să „păcălească” subiectul prin blocarea mecanismelor sale de apărare şi intrarea în contact cu inconştienul şi multitudinea de soluţii depozitate în acesta.
         Copilul mic are nevoie de poveşti pentru a învăţa cum să-şi rezolve propriile probleme. La rândul său, adultul se confruntă şi el cu probleme de altă natură şi, fără a discredita resursele trecutului, are nevoie de instrumente pentru a depăşi dificultăţile.
          Povestea terapeutică devine astfel un instrument preţios care va scoate la iveală emoţii şi sentimente care altfel riscă să rămână ascunse în inconştient: angoase, frici, dorinţe, obsesii, culpabilităţi, invidii, întrebări la care nu am găsit (dar nici căutat) răspunsuri.

Read More