Conectează-te cu tine prin natură!

Tabără de dezvoltare personală - Conectează-te cu tine prin natură!

Tabără în care copiii dezvoltă abilități cheie pentru viață: responsabilitate, lucru în echipă, curaj, acțiune și perseverență

Copii își vor dezvolta încrederea în forțele proprii, creativitatea, spiritul de echipa, curajul.

Copiii încep să se descopere pe ei înșiși. Cum gândesc, ce tipare au, ce anume fac în mod conștient și în mod inconștient, care sunt valorile lor, cum îi poate ajuta mintea sau îi poate încurca, cum se stabilește un obiectiv și cum să îl urmărească.

Își descoperă stilul de învățare, tiparele comportamentale și modul în care relaționează. Învață diferența dintre un obiectiv al minții și un obiectiv al sufletului. Învață diferența dintre ceea ce vor ei și ce anume se așteaptă de la ei. Și multe altele…

Copiii înțeleg că ei sunt creatorii propriei vieți și că își pot construi viitorul asa cum vor ei. Și că nu sunt niciodată prea mici pentru a face asta.

Apoi învață cum pot integra în viața lor starea de prezență, ascultarea și nonjudecata. Și cum să devină de fapt conștienți de ei înșiși. Conștienți de corpul lor, de ceea ce gândesc, de modul în care reacționează, de ceea ce simt.

Învață să aibă încredere în ei. Învață că în viață este despre alegerile pe care le fac și consecințele acelor alegeri. Apoi învață că nu ii pot schimba pe ceilalți dar se pot schimba pe ei înșiși

De ce este recomandata tabăra?

Nu putem face o magie astfel încât copiii noștri să nu se confrunte cu provocări de-a lungul drumului. Ceea ce putem face însă este să le dăm abilitățile necesare, astfel încât aceste obstacole să nu-i înfrângă. Le putem construi reziliența psihologică, adică reacția la stres și adaptabilitatea.

Reziliența psihologică este capabilă să ajute copilul să facă față în situații de stres, provocare, tragedie, traume sau adversitate. Când copiii sunt rezilienți, sunt mai curajoși, mai curioși, mai adaptați și mai capabili.

SCOP:

• Dezvoltarea abilitaților de relaționare și comunicare asertivă;
• Dezvoltarea creativității și creșterea încrederii în forțele proprii;
• Exersarea capacității de apartenență la un grup, capacității de cooperare;
• Dezvoltarea abilitaților de public speaking și însușirea unor metode de gestionare a anxietății;
• Consolidarea identității de sine: identitatea personală, sexuală și socială;
• Creșterea stimei de sine și îmbunatățirea imaginii de sine;
• Dezvoltarea inteligenței emoționale.

Destinație, perioada, tarife:

- 1 iulie - 7 iulie 2019 (grupa de vârstă 8-10 ani);

- 8 iulie - 14 iulie 2019 (grupa de vârstă 11-14 ani)

Cazare: Vila Gărgărița, tabăra Gălăciuc, jud. Vrancea


Număr de locuri: 10;

Tarif: 600 lei + cazare și masa+ transport;

Biletul include:

*6 nopți de cazare;

*3 mese / zi; 

*transportul se va realiza cu microbuz autorizat.

Pentru înscrieri, tel.:0763654569, psihoterapeut CARMEN DOBRE

Mai multe detalii în curând...

Read More

Bullyingul, dușmanul de la școală

Cabinet individual de psihologie CARMEN DOBRE organizează

WORKSHOP ANTI-BULLYING.
Workshop-ul se adresează elevilor cu vârste cuprinse între 7-14 ani.

Aici elevul va învăța:
* să facă diferența dintre situațiile periculoase și situațiile în care îl poate înfrunta pe agresor;
* să privească acest fenomen din ambele perspective: agresor și victimă
* să găsească soluții plauzibile pentru prevenirea situaților de bullying;
* modele de comportament adecvat în mediul școlar, puterea empatiei.

Detalii suplimentare la tel. 0763654569

----------------------------------

Agresiunea de acest tip nu este inofensivă și nu trece de la sine

Bullying-ul este definit ca fiind un comportament ostil, de excludere și de luare în derâdere a cuiva, de umilire; atunci când un copil este etichetat, tachinat, batjocorit în cercul său de cunoștințe sau de către colegi, fără ca acesta să aibă posibilitatea să se apere sau să poată răspunde pe măsură.
Într-un studiu realizat de organizația ”Salvați Copiii România”, în perioada mai – iulie 2015, pe un eșantion reprezentativ la nivel național, pricipalele forme de bullying sunt:
1. Excluderea din grup 

• 2 din 10 copii exclud colegi din grupul de egali,
• 3 din 10 copii cer unui alt coleg să nu se joace cu cineva,
• 23% dintre copii sunt amenințați cu excluderea din grup,
• 31% dintre copii sunt excluși din grup,
• 39% dintre copii afirmă că un alt copil a ceruit cuiva să nu se joace sau să vorbească cu ei.

2.Amenințarea cu violența fizică și / sau umilirea

• 19% dintre copii afirmă că au umilit în mod repetat un alt copil la școală,
• 22% dintre copii afirmă că au ameninţat cu lovirea un alt copil,
• 29% dintre copii au fost amenințați cu lovirea sau cu bătaia,
• 24% dintre copii au fost umiliți sau făcuți de rușine în grupul de egali,
• despre 37% dintre copii au fost răspândite zvonuri,
• 84% dintre copii afirmă că au fost martorii unei situaţii în care un copil ameninţă un altul,
• 80% dintre copii afirmă că au fost martorii unei situaţii în care un copil este umilit de alt copil

3.Violența fizică și / sau distrugerea bunurilor 

• 13% dintre copii au afirmat că s-a întâmplat să distrugă lucrurile unui alt copil,
• 16% dintre copii au afirmat că au bătut în mod repetat un alt copil,
• 30% dintre copii că au lovit uşor în mod repetat un coleg,
• 32% dintre copii spun că au fost împinși sau îmbrânciți de alți copii, în mod repetat,
• 39% dintre copii spun că au fost răniți ușor iar 16% că au fost bătuți în mod repetat la școală. în grupul de egali, 78% dintre copii afirmă că au fost martorii unei agresiuni ușoare (îmbrâncire sau lovire ușoară) dar repetate,
• 69% dintre copii afirmă că au fost martorii unei bătăi între doi copii,
• în mediul școlar, 73% dintre copii afirmă că au fost martorii unei situații de bullying.

Este important să știm că, în general, copiii recurg la violență atunci când nu știu să își manifeste sentimentele, se tem de ceva sau pur și simplu nu beneficiază de căldura unei familii și mai ales de afecțiune. 

Coridoarele și curtea școlii reprezintă un micro-univers social în care copiii primesc primele lecții de viață în afara familiei. Vorbim despre validare, acceptare, empatie…dar din păcate vorbim și despre teamă, rușine, respingere, îmbrânceli, atacuri fizice, mai mulți agresori care fiecare pot să-şi aducă aportul prin agresivitate în moduri diferite. Cu alte cuvinte, unul poate să agreseze fizic în timp ceilalți pot agresa emoțional prin înjurături, umiliri şi chiar şi prin filmarea actului. Comportamentele agresive în general au o evoluție lentă și o paletă largă de comportamente, cum ar fi:

• lipsa cooperării cu profesorii;
• un nivel scăzut de autocontrol;
• dominarea celor inferiori lor;
• se ceartă mai mult;
• amenință;
• îmbrâncesc alți elevi mai des;
• răspund obraznic atunci când sunt mustraţi;
• se enervează repede și, de cele mai multe ori, fără un motiv întemeiat;
• argumentele lor sfârşesc în furie;
• de cele mai multe ori sunt lipsiţi de autocontrol;
• reacţionează negativ la critică;
• sunt incapabili să accepte ideile altora;

Consecințele  bullying-ului asupra copilului

Consecințele sociale și emoționale ale bullying-ului 

Motivație scăzută pentru activitățile școlare, posibilitatea dezvoltării fobiei școlare, dezvoltarea unei atitudini negative față de școală ca fiind un mediul nesigur, număr foarte mic de prieteni precum și lipsa suportului social.

Consecințe cognitive

Participare redusă la activitățile școlare, rămâne în urmă la învățătură, stimă de sine scăzută, imagine negativă de sine ( "Nu sunt în stare de nimic", "Toții copii sunt răi și trebuie să-i evit!", " Lumea este un loc periculos").

Consecințele comunicării și relațiilor cu ceilalți

Nivel scăzut al abilităților sociale, pierderea interesului de comunicare cu ceilalți elevi, comportamente antisociale.

Consecințe fizice

Tulburări ale somnului, apetitului alimentar, vătămări fizice, tulburări psihosomatice (enurezis)

La nivel relațional victimele ajung să se izoleze sau să fie intimidate și chiar manipulate ceea ce îi va afecta și social, pentru că se vor marginaliza și se vor auto exclude chiar și din situațiile unde nu sunt expuse. 

Din păcate, acest fenomen lasă urmări și copiii au nevoie de sprijinul unui adult, fie părinte, fie profesor sau chiar al unui psiholog-psihoterapeut.

Read More

Teama de abandon, respingere sau singurătate

Să se arate perfect pentru a nu fi respins sau să facă totul pentru a nu fi uitat, acestea sunt două atitudini extreme ca răspuns la neliniștea fundamentală a copilului, care este teama de singurătate.

”Într-o lume în care divorțul și despărțirile abundă și în care copilul este adesea încredințat serviciilor tutelare, el este solicitat să experimenteze pierderea reperelor oferite de prezența continuă a părinților. Nu trebuie totuși învinovățiți părinții, nu trebuie să creadă că au ipotecat iremediabil viitorul copiilor lor. Este nevoie să li se furnizeze instrumente eficace care să le permită să repare pagubele cauzate.
Acum câteva decenii divorțul era mai rar, iar rolul femeii era acela de a rămâne acasă și de a se ocupa de copii, dându-le acestora un punct de reper relativ stabil, existând o tendință mai puțin pronunțată de instalare a anxietății infantile. Aceste femei duceau o viață nesatisfăcătoare  și frustrarea generată în aceste condiții  se repercuta asupra copiilor. Toate aceste frustrări ale părinților generau copiilor traumatisme precum respingerea, care creează o senzație de singurătate,  vid.” (Cum să înlăturăm anxietatea copiilor noștri, Louise Reid)

Anxietatea este neliniște. O stare supărătoare cauzată de teama unui pericol real sau imaginar.
Neliniștea este frică. Cea mai mare neliniște a unui copil este de a rămâne singur și de a-și pierde colacul de salvare reprezentat de prezența apropiaților săi.
În primii ani de viață își va exprima acestă neliniște prin țipete stridente  și plânsete care traduc senzația de panică ce o resimte. Nerezolvată. acestă situație se poate prelungi până la vârsta adultă.

Pentru a încerca să evite să rămână singur, fără atenția celorlalți, un copil dezvoltă o serie de atitudini care se pot varia de la supunerea totală până la comportamentele cele mai deranjante.

"Copilul perfect", care aproape nu îndrăznește să se miște de teamă să nu displacă celorlați sau care să nu fie certat, are un comportament dictat de o formă de panică. Acest lucru este valabil și pentru acela care "se mișcă, plânge, țipă și deranjează aproape constant".

Copiii perfecți și copiii hiperactivi trăiesc o foarte puternică stare de anxietate.

Acesta nu este conectat cu sine, cu nevoile și  dorințele lui. Singurul lui motiv de a trăi vine din exterior, de la ceilalți.
Pentru a-l ajuta trebuie conectat cu el însuși. 

Numărul copiilor aduși în cabinet pentru a trata perturbările legate de anxietate crește constant, în timp ce media de vârstă scade din ce în ce mai mult.
În cabinet putem stabili împreună calea optimă pentru copil, pentru ca acesta să nu dezvolte astfel de temeri.

Read More

Anxietatea la copii

Durerea unui copil este cutremurătoare, căci el nu se poate apăra de răul făcut de ceilalţi.

Numărul de copii aduși în cabinetul de psihologie pentru a trata perturbările de anxietate crește constant. Sunt tulburări de panică la copii de 7-9 ani, precum și fobia școlară la copii care au doar 7-8 ani.
Anxietatea este neliniște, teama care se manifestă la copii încă din primele zile de viață.
Putem spune că neliniștea este un element înnăscut în ființa umană, element cu care care v-a trebui să se descurce în fiecare etapă a vieții sale.
Formele prin care anxietatea se manifestă evoluează odată cu dezvoltarea copilului.
Atunci când reușim să recunoaștem semnele prevestitoare, putem interveni mai rapid și mai eficient.

Reacțiile anxioase:

Plânsul, țipetele stridente, urletele și crizele incontrolabile sunt întotdeauna semnul uni panici intense ale copilului în fața disconfortului pe care îl simte.

Tulburările somnului Pentru un copil de patru ani sau mai mare care refuză să meargă în pat sau nu reușește să adoarmă, este un semn de anxietate indiferent de celelalte scuze:

• "Nu sunt obosit"
• "Este prea devreme"
• "Mă gândesc la prea multe lucruri"
• "Sunt monștri în camera mea"
• "E prea întuneric"
• "E prea mult zgomot"

Realitatea este că el se teme să doarmă, și nu servește la nimic să încercăm să ne certăm sau să-i demontăm argumentele în mod rațional.

Comportamente nepotrivite Unii copii simt nevoia să atragă atenția anturajului, fie prin plânsete, cereri constante sau prin comportamente nepotrivite sau deranjante. Astfel ei se asigură că nu sunt uitați, că nu se vor trezi singuri, într-un vid. Acești copii au nevoia să găsească un sentiment de securitate. E necesar să li se impună reguli clare și trebuie învățați să le respecte.

Copilul ideal este acel copil care întotdeauna este calm, drăguț, politicos, care zâmbește și nu plânge niciodată. Este genul de copil pe care numeroși părinți îl invidiază, mai ales dacă proprii copii sunt turbulenți și deranjanți.

Dar ce se întâmplă cu această mică ființă aproape perfectă? În aparență este fericit, dar în realitate, este mort de frică. Acest copil nu trăiește, el supraviețuiește. El simte o formă de panică în fața unei eventuale singurătăți, trăiește așadar o foarte puternică anxietate.

Anxietatea generalizată este o neliniște care afectează aproape toate domeniile vieții. Un copil care suferă de o asemenea formă de anxietate se teme de tot: situații noi, străini, sunete stridente, liniște, întuneric, deplasarea cu automobilul, animale, insecte, ceilalți copii, profesorii, eșecurile, întârzierile.

La copii, anxietatea generalizată este adesea însoțită de diverse probleme din care amintim: tulburările obsesiv-compulsive (TOC), hiperactivitatea, depresia, tulburările grave de comportament.

Fobia școlară. Copilul care dezvoltă o fobie școlară se teme atât de tare să se ducă la școală, încât atunci când vine ora de plecare plânge, face crize de panică, prezintă dureri abdominale. Părinții se simt neajutorați în fața situației și ca urmare se instalează o situație conflictuală cu micuțul lor.
Tulburarea de panică. La copil tulburarea de panică duce adesea la fobii:socială și școlară, la tulburări accentuate ale somnului și conduce, cel mai adesea, la depresie.
Depresia. Copilul depresiv poate prezenta semne diverse: schimbări bruște de dispoziție, atitudini agresive, tulburări ale somnului, o modificare a rezultatelor școlare, o diminuare a activităților școlare, plângeri legate de dureri fizice, o pierdere a energiei, modificarea apetitului sau a greutății. Putem simți la el tristețe, plictiseală, indiferență, o încetineală intelectuală, tendința de izolare.
În realitate copilul depresiv și-a pierdut reperele de viață.

sursa: "Cum înlăturăm anxietatea copiilor noștri"Louise Reid

Read More

Trăsăturile unui părinte

Construirea caracterului este lucrarea cea mai importantă care le-a fost vreodată încredinţată fiinţelor omenești. 
Copiii trebuie învăţaţi de mici importanţa dezvoltării unui caracter frumos. 

Caracterul se dezvoltă încă din primii ani de viaţă și rămâne destul de stabil pe parcursul întregii vieţi.
Ce trăsături de caracter ar trebui să dezvolte copiii în primii ani de

viaţă, pentru a le garanta succesul mai târziu în relațiile cu colegii de școală, cu prietenii, cu părinţii sau cu alţi adulţi?

Copiii au nevoie, mai întâi de toate, să-și înţeleagă părinţii – părinţi care pot fi caracterizaţi astfel:

•  Părinţi care acordă TIMP special fiecărui copil în parte. Timpul este un talant preţios și, atunci când le este acordat copiilor, nu este niciodată pierdut. Timpul bun, de calitate, investit cu toată inima în copii, acel timp când părinţii manifestă acceptare faţă de cei mici și sunt dispuși să-i asculte, va împlini nevoia de dragoste a copiilor lor.

• Părinţi care ÎNŢELEG caracteristicile individuale și de vârstă ale copiilor. Părinţii nu trebuie să aștepte prea mult, nici prea puţin din partea copiilor lor, ci ei trebuie să așeze măsura potrivită de încredere asupra fiecărui copil, în mod individual. Un părinte de succes va permite fiecărui copil să facă singur alegeri și să poarte responsabilităţi care sunt adecvate vârstei lui.

• Părinţi care sunt CONSECVENŢI în ceea ce le cer copiilor lor și suficient de CATEGORICI (PUTERNICI) încât să impună anumite reguli și cerinţe de bază. Părinţii care sunt consecvenţi și care au tărie de caracter sunt, de obicei, foarte respectaţi pentru poziţia pe care o adoptă. În același timp, ei pot să le acorde copiilor lor mai multă libertate de a se mișca, de a explora, de a se exprima și de a se juca, pentru că deţin un control „planificat” asupra casei și asupra terenului de joacă.

• Părinţi care își ÎNCURAJEAZĂ copiii. Aceștia sunt sensibili și se pot descuraja cu ușurinţă, atunci când se confruntă permanent cu eșecul și cu dezaprobarea. În schimb, prin încurajare, orice copil poate fi ajutat să răspundă solicitării a de a purta responsabilităţi încredinţate cu chibzuinţă, cu interes și cu entuziasm.

• Părinţi care ÎL CUNOSC PE HRISTOS ÎN MOD PERSONAL. Astfel de părinţi nu-și învaţă copiii prin prezentarea unor reguli, ci, mult mai important, prin exemplul propriilor vieţi. Împărtășindu-le copiilor propria experienţă cu Hristos, ei pot fi persoanle cele mai importante care îi vor învăţa pe copii valori ce îi vor înălţa cu mult mai presus decât mediul secularizat al societăţii. Părinţii care Îl cunosc pe Hristos în mod personal vor îndeplini cu bucurie responsabilitatea pe care Dumnezeu a așezat-o asupra lor, și anume aceea de a fi primul și cel mai important educator al copilului în toate aspectele vieţii.

sursa: " Înțelege-ți copilul" Kay Kuzma

Read More