4 ian. 2020

Academia Copiilor 4-14 ani


“Când educi mintea unui copil, nu uita să-i educi și inima”.
Dalai Lama


Performanța academică a copilului este direct influențată de nivelul de dezvoltare a abilităților sociale și emoționale.

Când copilul merge la școală are nevoie de câteva abilități pentru a avea performanțe în acord cu potențialul - abilitatea de autocontrol comportamental, abilități de cooperare, negociere, rezolvare de probleme și gestionarea emoțiilor.

Pentru a învăța aceste lucruri el are nevoie de sprijinul unui specialist.

Lucrul în grup oferă copiilor oportunitatea  să descopere că au sentimente și probleme similare cu ceilalți copii de vârsta lor, ceea ce le permite să își dezvolte sentimentul de coeziune și de apartenență de grup.





Beneficiile dezvoltării inteligenței emoționale


  • Dezvoltă încrederea în forțele proprii
  • Creează un dialog intern constructiv
  • Definește personalitatea
  • Ne ajută la integrarea în grup
  • Dezvoltă inteligența socială
  • Dezvoltă capacitatea de adaptare
  • Dezvoltă calitățile de lider
  • Crește capacitatea de concentrare
  • Ajută la definirea obiectivelor personale
  • Impulsionează creativitatea
  • Elimină stresul, învinovățirile reciproce, cuvintele și emoțiile nespuse și neexprimate și toate acele lucruri care nu ne înfrumusețează cu nimic viața.



Activitățile din Cabinetul nostru se desfășoară pe parcursul a 6 ședințe, 50 min./ședință.


Se lucrează cu grupuri de 4-5 copii, respectiv grupuri formate din copii cu vârste cuprinse între 4-6 ani, 7-10 ani, 11-14 ani.



CONTACT:
Focșani, str. Republicii 68, (lângă ING Zimbru).Tel. 0763654569, psih. DOBRE CARMEN

29 iul. 2019

Pregătirea emoțională a copilului pentru școală


Cabinet individual de psihologie Carmen Dobre, cu sediul în Focșani, str. Republicii 68 organizează, începând cu 6 august,  cursul "Pregătirea emoțională a copilului pentru școală".

Cursul constă în 4 ședințe de dezvoltare socio-emoțională pentru integrarea în clasa pregătitoare.
Participând la acest curs copiii vor învăța să se integreze și să se adapteze într-un mediu nou, vor învăța cum să fie acceptați de colegi, cum să-și facă prieteni, cum să facă față mai ușor propriilor schimbări afective; vor învăța noi roluri sociale.
Pentru înscrieri și informații suplimentare, tel. 0763654569.


Începerea școlii este un moment încărcat de emoție şi foarte importat şi pentru familie.
Pregătirea copilului pentru școală nu înseamnă cumpărarea ghiozdanului și a uniformei, ci și pregătirea psihologică. Tot ce însemnă școală este nou pentru copil -  trezirea de dimineață, reguli noi, pauze, clădiri mai mari, colegii mai mulți, teme. 
Copiii cu personalități timide și retrase par mai puțin interesați de acest eveniment. Adaptarea la școală depinde de firea micuțului, de sprijinul părinților, dar și de pregătirea psihologică.


Şcoala este „o maşină” la bordul căreia putem ajunge acolo unde ne dorim. Unii ne naştem într-o vilă luxoasă, alţii într-o casă modestă. Nu reuşim în viaţă invidiindu-i pe ceilalţi ci prin efort, răbdare, muncă asiduă.
Este pregătit copilul pentru școală?

Motivul pentru care copilul nu este pregătit pentru școală este cel psihologic și financiar a familiei - sărăcie, familie monoparentală, lipsa de preocupare a părinților pentru educația copiilor.

Pregătirea copilului pentru școală începe încă de la grădiniță. Copilul ia contact cu mediul grădiniței diferit cu cel familial și intersectat cu cel social. La grădiniță se pun bazele dezvoltării personalității copilului prin dezvoltarea capacităților de cunoaștere, comunicare și perceptiv - observative. Grădinița este prima experiență a vieții  în societate a copilului.

Începerea școlii este importantă pentru copil și pe plan simbolic, el îi va întâlni pe cei mari și pe doamna învățătoare. Copilul va trebui să se integreze într-o nouă ambianță cu o nouă învățătoare și cu noi colegi. Vor interveni schimbări concrete, copilul va trebui să ducă singur ghiozdanul, va avea de făcut teme, va trebui să stea cuminte așezat în bancă timp de o oră, fără întrerupere, va fi atent la ceea ce i se spune.

Pentru toate acestea, el are nevoie de pregătire în luna premergătoare începerii școlii.
La școală gata cu degetul în gură și mașinuța în buzunar.
  • Copilul va trebui să își ajusteze abilitățile de comunicare pentru a stabili relații optime;
  • Învățați-i să fie responsabili și independenți (să strângă singuri hainele și jucăriile, dați-le sarcini simple în casă);
  • Jucați-vă mult cu ei, desfășurați activități intelectuale (citindu-le le dezvoltați vocabularul și abilitatea de comunicare);
  • Încurajați-le un comportament respectuos;
  • Familiarizați-i cu alfabetul  și cifrele;
  • Obișnuiți-i cu rutina zilnică.
În plan afectiv, intensitatea trăirii emoționale depinde de dezvoltarea inteligenței emoționale, de a interacționa cu persoane noi.
Copilul trăiește în prima zi de școală prima separare de familie și este cuprins de teamă.

Până la intrarea la școală, dezvoltarea lingvistică, cea afectivă și cea mentală sunt puternic influențate de familie.
Din punct de vedere psihologic copilul trebuie să se obișnuiască cu orarul și rutina, cu patru  - cinci zile înainte de începerea școlii. Trebuie să privească școala ca pe un stimul, nu ca o traumă sau un motiv de neliniște.
Specialiștii recomandă părinților să arate celor mici înțelegere și disponibilitate pentru a discuta, inteligență și sensibilitate, să scoată în evidență aspectele pozitive ale școlii (vor întâlni o mulțime de colegi). 
  • Pregătiți împreună ghiozdanul și rechizitele, ca să treziți interesul copilului;
  • Încurajați comunicarea cu copilul, scoțând în evidență emoția de a-și întâlni colegii;
  • Afișați o atitudine senină și încrezătoare;
  • Este recomandat să ne luăm rămas bun de la copil cu un zâmbet;
  • Luați-l personal de la școală în primele zile, să fiți punctuali și interesați de ce a făcut la ore.


25 mar. 2019

Conectează-te cu tine prin natură!

Tabără de dezvoltare personală - Conectează-te cu tine prin natură!


Tabără în care copiii dezvoltă abilități cheie pentru viață: responsabilitate, lucru în echipă, curaj, acțiune și perseverență

Copii își vor dezvolta încrederea în forțele proprii, creativitatea, spiritul de echipa, curajul.

Copiii încep să se descopere pe ei înșiși. Cum gândesc, ce tipare au, ce anume fac în mod conștient și în mod inconștient, care sunt valorile lor, cum îi poate ajuta mintea sau îi poate încurca, cum se stabilește un obiectiv și cum să îl urmărească.

Își descoperă stilul de învățare, tiparele comportamentale și modul în care relaționează. Învață diferența dintre un obiectiv al minții și un obiectiv al sufletului. Învață diferența dintre ceea ce vor ei și ce anume se așteaptă de la ei. Și multe altele…

Copiii înțeleg că ei sunt creatorii propriei vieți și că își pot construi viitorul asa cum vor ei. Și că nu sunt niciodată prea mici pentru a face asta.
Tabara de dezvoltare personala Cabinnet de psihologie Dobre Carmen
Apoi învață cum pot integra în viața lor starea de prezență, ascultarea și nonjudecata. Și cum să devină de fapt conștienți de ei înșiși. Conștienți de corpul lor, de ceea ce gândesc, de modul în care reacționează, de ceea ce simt.

Învață să aibă încredere în ei. Învață că în viață este despre alegerile pe care le fac și consecințele acelor alegeri. Apoi învață că nu ii pot schimba pe ceilalți dar se pot schimba pe ei înșiși

De ce este recomandata tabăra?

Nu putem face o magie astfel încât copiii noștri să nu se confrunte cu provocări de-a lungul drumului. Ceea ce putem face însă este să le dăm abilitățile necesare, astfel încât aceste obstacole să nu-i înfrângă. Le putem construi reziliența psihologică, adică reacția la stres și adaptabilitatea.

Reziliența psihologică este capabilă să ajute copilul să facă față în situații de stres, provocare, tragedie, traume sau adversitate. Când copiii sunt rezilienți, sunt mai curajoși, mai curioși, mai adaptați și mai capabili.

SCOP:

  • Dezvoltarea abilitaților de relaționare și comunicare asertivă;
  • Dezvoltarea creativității și creșterea încrederii în forțele proprii;
  • Exersarea capacității de apartenență la un grup, capacității de cooperare;
  • Dezvoltarea abilitaților de public speaking și însușirea unor metode de gestionare a anxietății;
  • Consolidarea identității de sine: identitatea personală, sexuală și socială;
  • Creșterea stimei de sine și îmbunatățirea imaginii de sine;
  • Dezvoltarea inteligenței emoționale.
Destinație, perioada, tarife:

- 1 iulie - 7 iulie 2019 (grupa de vârstă 8-10 ani);

- 8 iulie - 14 iulie 2019 (grupa de vârstă 11-14 ani)

Cazare: Vila Gărgărița, tabăra Gălăciuc, jud. Vrancea


Număr de locuri: 10;

Tarif: 600 lei + cazare și masa+ transport;

Biletul include:

*6 nopți de cazare;

*3 mese / zi; 

*transportul se va realiza cu microbuz autorizat.


Pentru înscrieri, tel.:0763654569, psihoterapeut CARMEN DOBRE

Mai multe detalii în curând...

1 apr. 2018

Bullyingul, dușmanul de la școală

Cabinet individual de psihologie CARMEN DOBRE organizează
WORKSHOP ANTI-BULLYING.
Workshop-ul se adresează elevilor cu vârste cuprinse între 7-14 ani.

Aici elevul va învăța:
* să facă diferența dintre situațiile periculoase și situațiile în care îl poate înfrunta pe agresor;
* să privească acest fenomen din ambele perspective: agresor și victimă
* să găsească soluții plauzibile pentru prevenirea situaților de bullying;
* modele de comportament adecvat în mediul școlar, puterea empatiei.

Detalii suplimentare la tel. 0763654569

----------------------------------

Agresiunea de acest tip nu este inofensivă și nu trece de la sine


Bullying-ul este definit ca fiind un comportament ostil, de excludere și de luare în derâdere a cuiva, de umilire; atunci când un copil este etichetat, tachinat, batjocorit în cercul său de cunoștințe sau de către colegi, fără ca acesta să aibă posibilitatea să se apere sau să poată răspunde pe măsură.
Într-un studiu realizat de organizația ”Salvați Copiii România”, în perioada mai – iulie 2015, pe un eșantion reprezentativ la nivel național, pricipalele forme de bullying sunt:
1. Excluderea din grup 
  • 2 din 10 copii exclud colegi din grupul de egali,
  • 3 din 10 copii cer unui alt coleg să nu se joace cu cineva,
  • 23% dintre copii sunt amenințați cu excluderea din grup,
  • 31% dintre copii sunt excluși din grup,
  • 39% dintre copii afirmă că un alt copil a ceruit cuiva să nu se joace sau să vorbească cu ei.
2.Amenințarea cu violența fizică și / sau umilirea

  • 19% dintre copii afirmă că au umilit în mod repetat un alt copil la școală,
  • 22% dintre copii afirmă că au ameninţat cu lovirea un alt copil,
  • 29% dintre copii au fost amenințați cu lovirea sau cu bătaia,
  • 24% dintre copii au fost umiliți sau făcuți de rușine în grupul de egali,
  • despre 37% dintre copii au fost răspândite zvonuri,
  • 84% dintre copii afirmă că au fost martorii unei situaţii în care un copil ameninţă un altul,
  • 80% dintre copii afirmă că au fost martorii unei situaţii în care un copil este umilit de alt copil
3.Violența fizică și / sau distrugerea bunurilor 

  • 13% dintre copii au afirmat că s-a întâmplat să distrugă lucrurile unui alt copil,
  • 16% dintre copii au afirmat că au bătut în mod repetat un alt copil,
  • 30% dintre copii că au lovit uşor în mod repetat un coleg,
  • 32% dintre copii spun că au fost împinși sau îmbrânciți de alți copii, în mod repetat,
  • 39% dintre copii spun că au fost răniți ușor iar 16% că au fost bătuți în mod repetat la școală. în grupul de egali, 78% dintre copii afirmă că au fost martorii unei agresiuni ușoare (îmbrâncire sau lovire ușoară) dar repetate,
  • 69% dintre copii afirmă că au fost martorii unei bătăi între doi copii,
  • în mediul școlar, 73% dintre copii afirmă că au fost martorii unei situații de bullying.

Este important să știm că, în general, copiii recurg la violență atunci când nu știu să își manifeste sentimentele, se tem de ceva sau pur și simplu nu beneficiază de căldura unei familii și mai ales de afecțiune. 

Coridoarele și curtea școlii reprezintă un micro-univers social în care copiii primesc primele lecții de viață în afara familiei. Vorbim despre validare, acceptare, empatie…dar din păcate vorbim și despre teamă, rușine, respingere, îmbrânceli, atacuri fizice, mai mulți agresori care fiecare pot să-şi aducă aportul prin agresivitate în moduri diferite. Cu alte cuvinte, unul poate să agreseze fizic în timp ceilalți pot agresa emoțional prin înjurături, umiliri şi chiar şi prin filmarea actului.
Comportamentele agresive în general au o evoluție lentă și o paletă largă de comportamente, cum ar fi:


  • lipsa cooperării cu profesorii;
  • un nivel scăzut de autocontrol;
  • dominarea celor inferiori lor;
  • se ceartă mai mult;
  • amenință;
  • îmbrâncesc alți elevi mai des;
  • răspund obraznic atunci când sunt mustraţi;
  • se enervează repede și, de cele mai multe ori, fără un motiv întemeiat;
  • argumentele lor sfârşesc în furie;
  • de cele mai multe ori sunt lipsiţi de autocontrol;
  • reacţionează negativ la critică;
  • sunt incapabili să accepte ideile altora;

comportament agresiv
Consecințele  bullying-ului asupra copilului
Consecințele sociale și emoționale ale bullying-ului 
Motivație scăzută pentru activitățile școlare, posibilitatea dezvoltării fobiei școlare, dezvoltarea unei atitudini negative față de școală ca fiind un mediul nesigur, număr foarte mic de prieteni precum și lipsa suportului social.
Consecințe cognitive
Participare redusă la activitățile școlare, rămâne în urmă la învățătură, stimă de sine scăzută, imagine negativă de sine ( "Nu sunt în stare de nimic", "Toții copii sunt răi și trebuie să-i evit!", " Lumea este un loc periculos").
Consecințele comunicării și relațiilor cu ceilalți
Nivel scăzut al abilităților sociale, pierderea interesului de comunicare cu ceilalți elevi, comportamente antisociale.
Consecințe fizice
Tulburări ale somnului, apetitului alimentar, vătămări fizice, tulburări psihosomatice (enurezis)

La nivel relațional victimele ajung să se izoleze sau să fie intimidate și chiar manipulate ceea ce îi va afecta și social, pentru că se vor marginaliza și se vor auto exclude chiar și din situațiile unde nu sunt expuse. 

Din păcate, acest fenomen lasă urmări și copiii au nevoie de sprijinul unui adult, fie părinte, fie profesor sau chiar al unui psiholog-psihoterapeut.

9 dec. 2017

Teama de abandon, respingere sau singurătate

Să se arate perfect pentru a nu fi respins sau să facă totul pentru a nu fi uitat, acestea sunt două atitudini extreme ca răspuns la neliniștea fundamentală a copilului, care este teama de singurătate.

”Într-o lume în care divorțul și despărțirile abundă și în care copilul este adesea încredințat serviciilor tutelare, el este solicitat să experimenteze pierderea reperelor oferite de prezența continuă a părinților. Nu trebuie totuși învinovățiți părinții, nu trebuie să creadă că au ipotecat iremediabil viitorul copiilor lor. Este nevoie să li se furnizeze instrumente eficace care să le permită să repare pagubele cauzate.
Acum câteva decenii divorțul era mai rar, iar rolul femeii era acela de a rămâne acasă și de a se ocupa de copii, dându-le acestora un punct de reper relativ stabil, existând o tendință mai puțin pronunțată de instalare a anxietății infantile. Aceste femei duceau o viață nesatisfăcătoare  și frustrarea generată în aceste condiții  se repercuta asupra copiilor. Toate aceste frustrări ale părinților generau copiilor traumatisme precum respingerea, care creează o senzație de singurătate,  vid.” (Cum să înlăturăm anxietatea copiilor noștri, Louise Reid)

Anxietatea este neliniște. O stare supărătoare cauzată de teama unui pericol real sau imaginar.
Neliniștea este frică. Cea mai mare neliniște a unui copil este de a rămâne singur și de a-și pierde colacul de salvare reprezentat de prezența apropiaților săi.
În primii ani de viață își va exprima acestă neliniște prin țipete stridente  și plânsete care traduc senzația de panică ce o resimte. Nerezolvată. acestă situație se poate prelungi până la vârsta adultă.
Pentru a încerca să evite să rămână singur, fără atenția celorlalți, un copil dezvoltă o serie de atitudini care se pot varia de la supunerea totală până la comportamentele cele mai deranjante.
"Copilul perfect", care aproape nu îndrăznește să se miște de teamă să nu displacă celorlați sau care să nu fie certat, are un comportament dictat de o formă de panică. Acest lucru este valabil și pentru acela care "se mișcă, plânge, țipă și deranjează aproape constant".

Copiii perfecți și copiii hiperactivi trăiesc o foarte puternică stare de anxietate.
Acesta nu este conectat cu sine, cu nevoile și  dorințele lui. Singurul lui motiv de a trăi vine din exterior, de la ceilalți.
Pentru a-l ajuta trebuie conectat cu el însuși. 
 Numărul copiilor aduși în cabinet pentru a trata perturbările legate de anxietate crește

Numărul copiilor aduși în cabinet pentru a trata perturbările legate de anxietate crește constant, în timp ce media de vârstă scade din ce în ce mai mult.
În cabinet putem stabili împreună calea optimă pentru copil, pentru ca acesta să nu dezvolte astfel de temeri.