Implicarea tatălui în creșterea și educația copilului

Pentru mine, familia e cea mai fascinantă şi mai misterioasă instituţie din lume. Amos Oz

A fi părinte nu se învaţă ci se simte. Fiecare părinte este minunat. Fiecare mamă şi fiecare tată este, în adâncul fiinţei sale, un părinte desăvârşit.
Responsabilitatea care apasă pe umerii părintelui este una imensă. El este modelul pe care copilul îl urmează, el îi oferă acestuia condiţii de viaţă, securitate afectivă, educaţia de bază etc. Practic, de modul în care părintele îşi îndeplineşte rolul depinde viitorul copilului.
Totuşi creşterea copilului este o misiune dificilă, este o misiune morală a mamei. Fiecare persoană este unică în felul ei; fiecare om îşi trăieşte propria viaţa; fiecare părinte are stilul propriu de educaţie, convingerile şi valorile personale; fiecare copil are particularităţi care îl deosebesc de oricare alt copil.
A fi părinte e destul de greu, pentru că această profesie nu se predă în şcoli înalte, chiar dacă se mai fură din cărţi şi de pe la vecini.
Dinamica familiei contemporane este plină de schimbare. Rolurile parentale și situația copilului se transformă în corelație cu aspectele ce guvernează familia.
Femeile au dobândit un statut profesional egal cu al bărbatului.
Tații încep să întelegă și să accepte cu ușurință parentalitatea în aceeași măsură ca și mama copilului.
Tații au aceleași aptitudini de a crește copiii ca și mamele. În societatea actuală părintele trebuie să dezvolte abilităţi și competențe care nu erau necesare altădată.

Contribuția tatălui trebuie să se manifeste pe întreaga perioadă de dezvoltare a copilului. Implicarea taților în educația copiilor este determinantă. Impactul se resimte la nivelul sănătății, comportamentului și a capacității de învățare a copilului.

• Tatăl persoană de atașament

    Studiile au evidențiat o anumită atașare a copilului față de tată. Urmărind reacțiile bebelușilor în cazul unei despărțiri momentane de tată, acesta protestează. Când îşi regăsește tăticul se calmează, se liniștește.

• Tatăl tutore în învățări cognitive

   

Tatăl stimulează mai mult copilul datorită încurajărilor numeroase.
El propune copiilor încercări mai diversificate și îi lasă pe aceștia să gasească singuri
soluții.

• Tatăl- partener în comunicare

Tata utilizează mai des numele copilului ca mama.
El are tendința mai pronunțată de a proiecta evoluția psihomotorie a copilului în viitorul și de a-l considera viitor partener în activitățile de joc. Acesta utilizează mai des termeni tehnici. De exemplu, tata va spune "panteră" sau "leopard" în loc de "pisică mare" sau "mercedes" în loc de mașină.

• Tatăl agent de socializare

Prezența tatălui contribue la socializarea precoce a copilului.
În prezența tatălui copiii sunt mai curajoși.

• Doi părinții de sex opus constitue protecție pentru copil

    Copiii se dezvoltă mai bine atunci când cresc în familii cu o mamă și un tată.

    Lipsa tatălui este cauza primară a declinului copiilor în societatea de astăzi, fiind asociată cu problemele sociale cum ar fi sarcini în adolescență, abuz infantil și violență casnică împotriva femeii.

Absența sau deficiența tatălui rămâne un fenomen social preocupant, iar fragilitatea legăturii tată-copil este mai evidentă în cazul părinților care se despart.

sursa: Implicarea tatalui în creșterea și educația copilului/Fundația copiii Noștri

Read More