Supervizare în psihologie clinică

 SUPERVIZARE ÎN PSIHOLOGIE CLINICĂ ÎNCEPÂND CU 1 MARTIE 2025

Grup nou de supervizare in psihologie clinică adresat psihologilor cu atestat de liberă practică in psihologie clinică, treapta in supervizare;

Formator: Psiholog clinician specialist și supervizor, Carmen Dobre.

– cost 150 ron/ședință de 2 ore;

– durata cursului – 28 ședințe a câte 4 ore fiecare;

Inscriere prin e-mail la psiholog.dobre@gmail.com trimiteți numele dvs, numărul de telefon cu subiectul – pentru grupul de supervizare clinica.

Psiholog clinician specialist și psihoterapeut specializat in terapia copilului și adolescentului Dobre Carmen

0763654569

Mulțumim si vă așteptăm cu drag!

Read More

Evaluare psihologică clinică adult/copil în vederea încadrării în grad de handicap

Cabinet individual de psihologie Carmen Dobre oferă serviciul de evaluare psihologică clinică a copilului cu dizabilități si/sau cerințe educationale speciale (CES) in vederea încadrării intr-un grad de handicap si/sau a orientării școlare si profesionale, în conformitate cu prevederile Ordinului nr.1985/1305/5805/2016 emis de MMFPSPV, MS, MENCS.

Fisa de Evaluare Psihologica (Anexa 8 din Ordinul nr.1985/1305/5805/2016) este marcata cu timbru profesional emis de Colegiul Psihologilor din Romania si se eliberează in termen de 3 zile lucrătoare de la data evaluării.

La ședința de evaluare părinții sunt rugați să se prezinte cu următoarele documente:

❗Copie după certificatul de naștere al copilului;

❗Certificatul A5 emis de medicul specialist;

❗Dosarul medical complet al copilului, inclusiv evaluări psihologice anterioare și certificate de încadrare în grad de handicap.

Evaluarea psihologică clinică adultului se poate realiza în următoarele situații:

❗În vederea încadrării în grad de handicap;
❗Reevaluare în vederea obținerii unui nou certificat de încadrare în grad și tip de handicap;

❗Arii evaluate: evaluarea gradului de deteriorare psihică;

❗Documente eliberate: aviz clinic în care vor fi specificate scorurile obținute la teste și/sau raport de evaluare complexă în vederea încadrării în grad de handicap;

În momentul evaluării, aparținătorul trebuie să aibă asupra lui următoarele documente:

❗documentele medicale relevante cu scopul pentru care se face evaluarea (diagnostic psihiatric);

❗certificatul anterior de încadrare în grad de handicap.

Read More

Depresie sau tristețe?

Depresia clinică nu este totuna cu stările de tristeţe care survin uneori în viaţa fiecăruia dintre noi. Persoanele afectate de depresie clinică se simt triste şi fără speranța săptămâni de-a rândul.

De cele mai multe ori acestea îşi pierd interesul pentru lucrurile care înainte le făceau plăcere şi au probleme cu somnul şi alimentația. Totodată le vine greu să depună efortul de a găsi soluții la problemele pe care le au, iar uneori nu se pot concentra suficient nici măcar pentru a privi la televizor sau a citi.

De regulă, persoanele deprimate petrec multe ore gândindu-se la sinucidere, moarte sau la faptul că ar fi mai bine dacă nu ar mai exista. Aceste simptome produc dificultăți majore de adaptare si sunt asemănătoare cu cele întâlnite la persoanele care trec prin situații de doliu, însă în cazul depresiei clinice lipsesc evenimentele de pierdere.

Cabinetul individual de psihologie Dobre Carmen desfășoară ședințe de consiliere psihologică și terapie online și pentru persoanele care întâmpină astfel de probleme.

Tel.: 0763654569

Read More

De ce un psiholog pentru copii?

Toţi părinții ar trebui încă din primii ani de viaţă ai copilului să solicite unui psiholog o evaluare clinică legate de evoluția emoțională şi cognitivă a copilului.

A apela la un psiholog e necesar în zilele noastre, mai ales când ne confruntăm cu anumite probleme ce pot afecta dezvoltarea psihica și echilibrul emoțional al copiilor. Orice copil are nevoie de asistență psihologică la un moment dat pentru a asigura dezvoltarea cognitivă, afectivă și comportamentală.

De ce un psiholog pentru copii?

Psihologul care lucrează cu copiii este o persoana caldă, empatică, ce respectă individualitatea fiecărui copil. Psihologul câștigă încrederea acestora prin crearea unei atmosfere prietenoase și liniștitoare. 

Limbajul utilizat este adaptat nivelului de vârsta al copiilor, evitându-se termenii pe care ei nu pot sa-i înțeleagă. Psihologul ii stimulează să-și exprime gândurile și trăirile, să pună întrebări, să comunice deschis.

Sunt câteva situații importante care au legătura cu anumite dificultăți pe care copilul le întâmpină și care constituie indicatori pentru a apela la un specialist:

•  copilul trece prin anumite evenimente de viață dificile cum ar fi divorțul părinților, mutarea într-un domiciliu nou, mutarea la o nouă grădiniță sau școală, decesul unei persoane apropiate etc.
• copilul simte o tristețe intensă care ii diminuează plăcerea pentru joacă sau activități care înainte ii făceau plăcere;
• copilul are coșmaruri frecvente sau suferă insomnii;
• copilul are simțăminte excesive de teamă când trebuie sa meargă la grădiniță sau la școală;
• copilul are un comportament agresiv cu copiii din mediul lui sau cu adulții;
• nu reușește să stabilească prietenii cu cei de vârsta lui;
• este preocupat excesiv de mâncare (fie refuză hrana, fie are tendința să mănânce mai mult decât are nevoie);
• este preocupat pentru sănătatea lui și / sau a celor apropiați;
• se gândește adesea la moarte;
• este foarte timid și nu reușește să vorbească despre preocupările lui nici măcar cu cei apropiați.
• dificultăți de atenție sau învățare (copilul nu “stă locului” nici măcar în activități care par să îi facă plăcere);
• crize de furie prelungite, frecvente în mai multe contexte  (la locul de joacă, la grădiniță, acasă).

În cazul în care copilul dumneavoastră întâmpină asemenea dificultăți, vă sfătuiesc să  apelați la un psiholog specializat în terapia copilului.

Copilul este oglinda părintelui, reflectăm în el toate trăirile, emoțiile și frustrările noastre.

Read More

Copilul unic

Copilul unic este păzit cu mai mare grijă şi este supravegheat cu mai multă teamă decât copiii de aceeași vârstă.

Nimic nu este mai periculos decât o educație plină de anxietate,in care părintele ”tremură” pentru viața şi sănătatea copilului. Cu orice prilej este luată temperatura, este chemat medicul, copilul este avertizat să nu se înfierbânte, să nu răcească, să nu mănânce cutare sau cutare lucru etc.

Teama părinților se transmite asupra copilului. El este educat în mod sistematic să devină ipohondru. Nimic nu întărește mai mult starea de anxietate decât educația spre anxietate.

Bineînțeles, copilul unic trebuie să doarmă în camera părinților sau alături, cu uşa deschisă. Mama îngrijorată se repede spre pat când micuțul se mișca neliniștit. Copilul are astfel un mijloc de a-i îngrijora pe părinti şi de a-i ademeni la patul său. Sunt inventate boli sau maladii inexistente. Brusc apar stări de anxietate nocturne. 

Copilul ţipă în somn. Părinții aleargă la el. El vorbește în vis şi parcă este distrat. Mama îl ia pe micuțul ei în pat, moment în care scopul întregii scene pare atins. Bineînțeles, această istorie se repetă de nenumărate ori. Asemenea copii au şi tendința către enurezis şi sunt greu de educat în spiritul curăţeniei. 

Mai târziu, în ciuda tuturor eforturilor făcute de anturaj, copilul rămâne multă vreme singur. Copilul învață să-şi pedepsească şi să-şi tortureze părintii refuzând să mănânce. Aceasta dă naștere la scene cu adevărat dramatice. Mama plânge, tatăl amenință, se spun rugăminți, promisiuni şi se răsuflă cu ușurare când, în sfârșit, maiestatea sa copilul ia câteva îmbucături. În acest mod rafinat, copilul este dezgustat de actul hrănirii. Faptul de a fi mamă înseamnă asumarea unor grele îndatoriri, îndatoriri care în cazul unei educații corecte sunt din plin răsplătite.

Copiii sunt bilete scump plătite la loteria vieții. Depinde în mare măsură de dvs. dacă biletul este lozul cel mare sau este necâștigător...

sursa: Recomandări psihanalitice pentru mame- Wilhelm Stekel
sursa imagine: Pixabay

Read More

Obiceiul de a cârpi câteva palme...?

Și mamele, când au fost mici, au primit uneori câte o palmă la fund și le-a prins bine... Atunci, de ce să nu le aplice și copiilor același tratament?

Dacă se poate, trebuie evitat orice îl umilește pe copil. Niciodată nu trebuie să-l umilim. Este ceva distructiv și când îl luăm peste picior și când suntem supărați; în afară de faptul că bătaia îl calmează pe adult și uneori și pe copil, pe termen lung (acesta e scopul educației), ea e de cele mai multe ori dăunătoare.

Oricum dacă tatăl sau mama vor să-și pedepsească în felul acesta copilul nu trebuie niciodată să o facă în public. Îl cheamă deoparte, în camera lui și îl ceartă.

Iar dacă pe mamă o mănâncă palma..., ce vreţi?

Nu o poți împiedica. Asta nu înseamnă că e o mamă rea. Sunt și mame care nu-i clintesc copilului lor nici un fir de păr și care sunt, prin cuvinte și atitudine, mult mai agresive, ba chiar sadice, decât cele care le trag câte una la fund.

Deci adultul dă un exemplu prost.

Un adult care vorbește cu asprime și agresivitate, care acționează violent și se lasă pradă unor răbufniri ale firii sale în faţa copilului nu trebuie să se mire când, peste câteva luni sau câţiva ani, copilul lui va vorbi sau se va purta la fel cu cei mai slabi decât el. 

Pentru orice copil mic tot ce face adultul este „bine“ fără nici o deosebire: iar copilul, mai devreme sau mai târziu, îl va imita.

În orice caz, ca să revenim la bătaia la fund, atunci când adultul nu se poate stăpâni, nu trebuie să-și găsească scuza ieftină că o face pentru educație: pentru că nu e adevărat. 

În cazul acesta e vorba de o atitudine perversă care produce plăcere adultului și care îl va perverti pe copil, o atitudine umilitoare pentru amândoi și anti educativă; când copilul se teme de adult își pierde repede stima pentru el și îl judecă așa cum e: o ființă slabă, incapabilă să se stăpânească sau, și mai rău, un sadic rece.

Sursa: Françoise Dolto „Cånd apare copilul”

Read More

Ateliere de emoții pentru copii şi adolescenţi!

Ateliere de emoții pentru copii şi adolescenţi!

Folosind tehnicile terapeutice, un mediu sigur și condiții de confidențialitate, lucrul în Atelierul de emoții îi ajută să se cunoască, să se deblocheze și să își exprime sentimentele și emoțiile pe care le trăiesc.

Participând la aceste ateliere, copilul va învăţa:- să se cunoască pe sine, și să își dezvolte încrederea în sine și în propriile capacități;- să își cunoască propriile trăiri și emoții și să le exprime în mod constructiv;- să relaționeze, să coopereze cu ceilalți copii și cu adulții; -să se elibereze de tensiuni, anxietate, stres, și sentimente negative;- să își dezvolte creativitatea și spontaneitatea;- să își îmbunătățească imaginea de sine;

Atelier de gestionare a furiei

Furia este una dintre emoțiile cele mai intense și cel mai greu de îmblânzit, atât pentru copii, cât și pentru adulți.
Este firesc să fim furioși într-o situație în care am fost nedreptățiți, dar nu este firesc să folosim furia ca o scuză pentru că am lovit pe cineva sau am recurs la jigniri.

Furia este definită ca o stare de extremă iritare în care se pierde stăpânirea de sine.Ce înseamnă managementul furiei?

- să cunoști ce anume te face furios;
- să recunoști semnele care “anunță” apariția furiei;

În Cabinet îl vom învăța pe copilul tău tehnici prin care poate gestiona furia.

Atelier de gestionare a fricii

Mulţi copii se sperie atunci când rămân singuri acasă, mai ales dacă sunt la o vârstă la care nu mai au nevoie de bonă. Chiar şi acei copii care încă mai au nevoie de bonă se pot speria atunci când mama sau tatăl lor pleacă. Dar pentru unii, atunci când un părinte părăseşte casa – chiar şi pentru scurt timp – lucrul acesta creează multă teamă şi anxietate.
Atelierul de gestionare a fricii îl va învăţa pe copilul tău cum să se poarte pentru a diminua efectele anxietăţii.

Toţi copiii au griji şi frici. Unor copii le este frică de un anumit lucru cum ar fi insectele sau câinii. Iar altor copii le este frică de singurătate. Spre exemplu, multor copii mici le este frică de întuneric. Le este teamă că ar putea fi monştri în dulap şi astfel devin speriaţi atunci când luminile sunt stinse la culcare.

La cerere, părinții se pot programa la o ședință de consiliere.
Un grup este format din 4, respectiv grupuri formate din copii cu vârste cuprinse între 4-6 ani, 6-8 ani, 9-11 ani, 12-14 ani.

Atelierele se desfășoară săptămânal, având o durată de 60 de minute/ cu șase teme.
Cursurile vor avea loc in Focșani la Cabinet individual de psihologie Dobre Carmen, str.Republicii nr.68.etaj.I,

Înscrieri se fac la telefon 0763 654 569

Read More

Academia Copiilor 4-14 ani

“Când educi mintea unui copil, nu uita să-i educi și inima”.
Dalai Lama

Performanța academică a copilului este direct influențată de nivelul de dezvoltare a abilităților sociale și emoționale.

Când copilul merge la școală are nevoie de câteva abilități pentru a avea performanțe în acord cu potențialul - abilitatea de autocontrol comportamental, abilități de cooperare, negociere, rezolvare de probleme și gestionarea emoțiilor.

Pentru a învăța aceste lucruri el are nevoie de sprijinul unui specialist.

Lucrul în grup oferă copiilor oportunitatea  să descopere că au sentimente și probleme similare cu ceilalți copii de vârsta lor, ceea ce le permite să își dezvolte sentimentul de coeziune și de apartenență de grup.

Beneficiile dezvoltării inteligenței emoționale

• Dezvoltă încrederea în forțele proprii
• Creează un dialog intern constructiv
• Definește personalitatea
• Ne ajută la integrarea în grup
• Dezvoltă inteligența socială
• Dezvoltă capacitatea de adaptare
• Dezvoltă calitățile de lider
• Crește capacitatea de concentrare
• Ajută la definirea obiectivelor personale
• Impulsionează creativitatea
• Elimină stresul, învinovățirile reciproce, cuvintele și emoțiile nespuse și neexprimate și toate acele lucruri care nu ne înfrumusețează cu nimic viața.

Activitățile din Cabinetul nostru se desfășoară pe parcursul a 6 ședințe, 50 min./ședință.

Se lucrează cu grupuri de 4-5 copii, respectiv grupuri formate din copii cu vârste cuprinse între 4-6 ani, 7-10 ani, 11-14 ani.

CONTACT:
Focșani, str. Republicii 68, (lângă ING Zimbru).Tel. 0763654569, psih. DOBRE CARMEN

Read More

Pregătirea emoțională a copilului pentru școală

Cabinet individual de psihologie Carmen Dobre, cu sediul în Focșani, str. Republicii 68 organizează, începând cu 6 august,  cursul "Pregătirea emoțională a copilului pentru școală".

Cursul constă în 4 ședințe de dezvoltare socio-emoțională pentru integrarea în clasa pregătitoare.
Participând la acest curs copiii vor învăța să se integreze și să se adapteze într-un mediu nou, vor învăța cum să fie acceptați de colegi, cum să-și facă prieteni, cum să facă față mai ușor propriilor schimbări afective; vor învăța noi roluri sociale.
Pentru înscrieri și informații suplimentare, tel. 0763654569.

Începerea școlii este un moment încărcat de emoție şi foarte importat şi pentru familie.

Pregătirea copilului pentru școală nu înseamnă cumpărarea ghiozdanului și a uniformei, ci și pregătirea psihologică. Tot ce însemnă școală este nou pentru copil -  trezirea de dimineață, reguli noi, pauze, clădiri mai mari, colegii mai mulți, teme. 
Copiii cu personalități timide și retrase par mai puțin interesați de acest eveniment. Adaptarea la școală depinde de firea micuțului, de sprijinul părinților, dar și de pregătirea psihologică.

Şcoala este „o maşină” la bordul căreia putem ajunge acolo unde ne dorim. Unii ne naştem într-o vilă luxoasă, alţii într-o casă modestă. Nu reuşim în viaţă invidiindu-i pe ceilalţi ci prin efort, răbdare, muncă asiduă.

Este pregătit copilul pentru școală?

Motivul pentru care copilul nu este pregătit pentru școală este cel psihologic și financiar a familiei - sărăcie, familie monoparentală, lipsa de preocupare a părinților pentru educația copiilor.

Pregătirea copilului pentru școală începe încă de la grădiniță. Copilul ia contact cu mediul grădiniței diferit cu cel familial și intersectat cu cel social. La grădiniță se pun bazele dezvoltării personalității copilului prin dezvoltarea capacităților de cunoaștere, comunicare și perceptiv - observative. Grădinița este prima experiență a vieții  în societate a copilului.

Începerea școlii este importantă pentru copil și pe plan simbolic, el îi va întâlni pe cei mari și pe doamna învățătoare. Copilul va trebui să se integreze într-o nouă ambianță cu o nouă învățătoare și cu noi colegi. Vor interveni schimbări concrete, copilul va trebui să ducă singur ghiozdanul, va avea de făcut teme, va trebui să stea cuminte așezat în bancă timp de o oră, fără întrerupere, va fi atent la ceea ce i se spune.

Pentru toate acestea, el are nevoie de pregătire în luna premergătoare începerii școlii.

La școală gata cu degetul în gură și mașinuța în buzunar.

• Copilul va trebui să își ajusteze abilitățile de comunicare pentru a stabili relații optime;
• Învățați-i să fie responsabili și independenți (să strângă singuri hainele și jucăriile, dați-le sarcini simple în casă);
• Jucați-vă mult cu ei, desfășurați activități intelectuale (citindu-le le dezvoltați vocabularul și abilitatea de comunicare);
• Încurajați-le un comportament respectuos;
• Familiarizați-i cu alfabetul  și cifrele;
• Obișnuiți-i cu rutina zilnică.

În plan afectiv, intensitatea trăirii emoționale depinde de dezvoltarea inteligenței emoționale, de a interacționa cu persoane noi.
Copilul trăiește în prima zi de școală prima separare de familie și este cuprins de teamă.

Până la intrarea la școală, dezvoltarea lingvistică, cea afectivă și cea mentală sunt puternic influențate de familie.

Din punct de vedere psihologic copilul trebuie să se obișnuiască cu orarul și rutina, cu patru  - cinci zile înainte de începerea școlii. Trebuie să privească școala ca pe un stimul, nu ca o traumă sau un motiv de neliniște.

Specialiștii recomandă părinților să arate celor mici înțelegere și disponibilitate pentru a discuta, inteligență și sensibilitate, să scoată în evidență aspectele pozitive ale școlii (vor întâlni o mulțime de colegi). 

• Pregătiți împreună ghiozdanul și rechizitele, ca să treziți interesul copilului;
• Încurajați comunicarea cu copilul, scoțând în evidență emoția de a-și întâlni colegii;
• Afișați o atitudine senină și încrezătoare;
• Este recomandat să ne luăm rămas bun de la copil cu un zâmbet;
• Luați-l personal de la școală în primele zile, să fiți punctuali și interesați de ce a făcut la ore.

Read More

Conectează-te cu tine prin natură!

Tabără de dezvoltare personală - Conectează-te cu tine prin natură!

Tabără în care copiii dezvoltă abilități cheie pentru viață: responsabilitate, lucru în echipă, curaj, acțiune și perseverență

Copii își vor dezvolta încrederea în forțele proprii, creativitatea, spiritul de echipa, curajul.

Copiii încep să se descopere pe ei înșiși. Cum gândesc, ce tipare au, ce anume fac în mod conștient și în mod inconștient, care sunt valorile lor, cum îi poate ajuta mintea sau îi poate încurca, cum se stabilește un obiectiv și cum să îl urmărească.

Își descoperă stilul de învățare, tiparele comportamentale și modul în care relaționează. Învață diferența dintre un obiectiv al minții și un obiectiv al sufletului. Învață diferența dintre ceea ce vor ei și ce anume se așteaptă de la ei. Și multe altele…

Copiii înțeleg că ei sunt creatorii propriei vieți și că își pot construi viitorul asa cum vor ei. Și că nu sunt niciodată prea mici pentru a face asta.

Apoi învață cum pot integra în viața lor starea de prezență, ascultarea și nonjudecata. Și cum să devină de fapt conștienți de ei înșiși. Conștienți de corpul lor, de ceea ce gândesc, de modul în care reacționează, de ceea ce simt.

Învață să aibă încredere în ei. Învață că în viață este despre alegerile pe care le fac și consecințele acelor alegeri. Apoi învață că nu ii pot schimba pe ceilalți dar se pot schimba pe ei înșiși

De ce este recomandata tabăra?

Nu putem face o magie astfel încât copiii noștri să nu se confrunte cu provocări de-a lungul drumului. Ceea ce putem face însă este să le dăm abilitățile necesare, astfel încât aceste obstacole să nu-i înfrângă. Le putem construi reziliența psihologică, adică reacția la stres și adaptabilitatea.

Reziliența psihologică este capabilă să ajute copilul să facă față în situații de stres, provocare, tragedie, traume sau adversitate. Când copiii sunt rezilienți, sunt mai curajoși, mai curioși, mai adaptați și mai capabili.

SCOP:

• Dezvoltarea abilitaților de relaționare și comunicare asertivă;
• Dezvoltarea creativității și creșterea încrederii în forțele proprii;
• Exersarea capacității de apartenență la un grup, capacității de cooperare;
• Dezvoltarea abilitaților de public speaking și însușirea unor metode de gestionare a anxietății;
• Consolidarea identității de sine: identitatea personală, sexuală și socială;
• Creșterea stimei de sine și îmbunatățirea imaginii de sine;
• Dezvoltarea inteligenței emoționale.

Destinație, perioada, tarife:

- 1 iulie - 7 iulie 2019 (grupa de vârstă 8-10 ani);

- 8 iulie - 14 iulie 2019 (grupa de vârstă 11-14 ani)

Cazare: Vila Gărgărița, tabăra Gălăciuc, jud. Vrancea


Număr de locuri: 10;

Tarif: 600 lei + cazare și masa+ transport;

Biletul include:

*6 nopți de cazare;

*3 mese / zi; 

*transportul se va realiza cu microbuz autorizat.

Pentru înscrieri, tel.:0763654569, psihoterapeut CARMEN DOBRE

Mai multe detalii în curând...

Read More

Bullyingul, dușmanul de la școală

Cabinet individual de psihologie CARMEN DOBRE organizează

WORKSHOP ANTI-BULLYING.
Workshop-ul se adresează elevilor cu vârste cuprinse între 7-14 ani.

Aici elevul va învăța:
* să facă diferența dintre situațiile periculoase și situațiile în care îl poate înfrunta pe agresor;
* să privească acest fenomen din ambele perspective: agresor și victimă
* să găsească soluții plauzibile pentru prevenirea situaților de bullying;
* modele de comportament adecvat în mediul școlar, puterea empatiei.

Detalii suplimentare la tel. 0763654569

----------------------------------

Agresiunea de acest tip nu este inofensivă și nu trece de la sine

Bullying-ul este definit ca fiind un comportament ostil, de excludere și de luare în derâdere a cuiva, de umilire; atunci când un copil este etichetat, tachinat, batjocorit în cercul său de cunoștințe sau de către colegi, fără ca acesta să aibă posibilitatea să se apere sau să poată răspunde pe măsură.
Într-un studiu realizat de organizația ”Salvați Copiii România”, în perioada mai – iulie 2015, pe un eșantion reprezentativ la nivel național, pricipalele forme de bullying sunt:
1. Excluderea din grup 

• 2 din 10 copii exclud colegi din grupul de egali,
• 3 din 10 copii cer unui alt coleg să nu se joace cu cineva,
• 23% dintre copii sunt amenințați cu excluderea din grup,
• 31% dintre copii sunt excluși din grup,
• 39% dintre copii afirmă că un alt copil a ceruit cuiva să nu se joace sau să vorbească cu ei.

2.Amenințarea cu violența fizică și / sau umilirea

• 19% dintre copii afirmă că au umilit în mod repetat un alt copil la școală,
• 22% dintre copii afirmă că au ameninţat cu lovirea un alt copil,
• 29% dintre copii au fost amenințați cu lovirea sau cu bătaia,
• 24% dintre copii au fost umiliți sau făcuți de rușine în grupul de egali,
• despre 37% dintre copii au fost răspândite zvonuri,
• 84% dintre copii afirmă că au fost martorii unei situaţii în care un copil ameninţă un altul,
• 80% dintre copii afirmă că au fost martorii unei situaţii în care un copil este umilit de alt copil

3.Violența fizică și / sau distrugerea bunurilor 

• 13% dintre copii au afirmat că s-a întâmplat să distrugă lucrurile unui alt copil,
• 16% dintre copii au afirmat că au bătut în mod repetat un alt copil,
• 30% dintre copii că au lovit uşor în mod repetat un coleg,
• 32% dintre copii spun că au fost împinși sau îmbrânciți de alți copii, în mod repetat,
• 39% dintre copii spun că au fost răniți ușor iar 16% că au fost bătuți în mod repetat la școală. în grupul de egali, 78% dintre copii afirmă că au fost martorii unei agresiuni ușoare (îmbrâncire sau lovire ușoară) dar repetate,
• 69% dintre copii afirmă că au fost martorii unei bătăi între doi copii,
• în mediul școlar, 73% dintre copii afirmă că au fost martorii unei situații de bullying.

Este important să știm că, în general, copiii recurg la violență atunci când nu știu să își manifeste sentimentele, se tem de ceva sau pur și simplu nu beneficiază de căldura unei familii și mai ales de afecțiune. 

Coridoarele și curtea școlii reprezintă un micro-univers social în care copiii primesc primele lecții de viață în afara familiei. Vorbim despre validare, acceptare, empatie…dar din păcate vorbim și despre teamă, rușine, respingere, îmbrânceli, atacuri fizice, mai mulți agresori care fiecare pot să-şi aducă aportul prin agresivitate în moduri diferite. Cu alte cuvinte, unul poate să agreseze fizic în timp ceilalți pot agresa emoțional prin înjurături, umiliri şi chiar şi prin filmarea actului. Comportamentele agresive în general au o evoluție lentă și o paletă largă de comportamente, cum ar fi:

• lipsa cooperării cu profesorii;
• un nivel scăzut de autocontrol;
• dominarea celor inferiori lor;
• se ceartă mai mult;
• amenință;
• îmbrâncesc alți elevi mai des;
• răspund obraznic atunci când sunt mustraţi;
• se enervează repede și, de cele mai multe ori, fără un motiv întemeiat;
• argumentele lor sfârşesc în furie;
• de cele mai multe ori sunt lipsiţi de autocontrol;
• reacţionează negativ la critică;
• sunt incapabili să accepte ideile altora;

Consecințele  bullying-ului asupra copilului

Consecințele sociale și emoționale ale bullying-ului 

Motivație scăzută pentru activitățile școlare, posibilitatea dezvoltării fobiei școlare, dezvoltarea unei atitudini negative față de școală ca fiind un mediul nesigur, număr foarte mic de prieteni precum și lipsa suportului social.

Consecințe cognitive

Participare redusă la activitățile școlare, rămâne în urmă la învățătură, stimă de sine scăzută, imagine negativă de sine ( "Nu sunt în stare de nimic", "Toții copii sunt răi și trebuie să-i evit!", " Lumea este un loc periculos").

Consecințele comunicării și relațiilor cu ceilalți

Nivel scăzut al abilităților sociale, pierderea interesului de comunicare cu ceilalți elevi, comportamente antisociale.

Consecințe fizice

Tulburări ale somnului, apetitului alimentar, vătămări fizice, tulburări psihosomatice (enurezis)

La nivel relațional victimele ajung să se izoleze sau să fie intimidate și chiar manipulate ceea ce îi va afecta și social, pentru că se vor marginaliza și se vor auto exclude chiar și din situațiile unde nu sunt expuse. 

Din păcate, acest fenomen lasă urmări și copiii au nevoie de sprijinul unui adult, fie părinte, fie profesor sau chiar al unui psiholog-psihoterapeut.

Read More

Teama de abandon, respingere sau singurătate

Să se arate perfect pentru a nu fi respins sau să facă totul pentru a nu fi uitat, acestea sunt două atitudini extreme ca răspuns la neliniștea fundamentală a copilului, care este teama de singurătate.

”Într-o lume în care divorțul și despărțirile abundă și în care copilul este adesea încredințat serviciilor tutelare, el este solicitat să experimenteze pierderea reperelor oferite de prezența continuă a părinților. Nu trebuie totuși învinovățiți părinții, nu trebuie să creadă că au ipotecat iremediabil viitorul copiilor lor. Este nevoie să li se furnizeze instrumente eficace care să le permită să repare pagubele cauzate.
Acum câteva decenii divorțul era mai rar, iar rolul femeii era acela de a rămâne acasă și de a se ocupa de copii, dându-le acestora un punct de reper relativ stabil, existând o tendință mai puțin pronunțată de instalare a anxietății infantile. Aceste femei duceau o viață nesatisfăcătoare  și frustrarea generată în aceste condiții  se repercuta asupra copiilor. Toate aceste frustrări ale părinților generau copiilor traumatisme precum respingerea, care creează o senzație de singurătate,  vid.” (Cum să înlăturăm anxietatea copiilor noștri, Louise Reid)

Anxietatea este neliniște. O stare supărătoare cauzată de teama unui pericol real sau imaginar.
Neliniștea este frică. Cea mai mare neliniște a unui copil este de a rămâne singur și de a-și pierde colacul de salvare reprezentat de prezența apropiaților săi.
În primii ani de viață își va exprima acestă neliniște prin țipete stridente  și plânsete care traduc senzația de panică ce o resimte. Nerezolvată. acestă situație se poate prelungi până la vârsta adultă.

Pentru a încerca să evite să rămână singur, fără atenția celorlalți, un copil dezvoltă o serie de atitudini care se pot varia de la supunerea totală până la comportamentele cele mai deranjante.

"Copilul perfect", care aproape nu îndrăznește să se miște de teamă să nu displacă celorlați sau care să nu fie certat, are un comportament dictat de o formă de panică. Acest lucru este valabil și pentru acela care "se mișcă, plânge, țipă și deranjează aproape constant".

Copiii perfecți și copiii hiperactivi trăiesc o foarte puternică stare de anxietate.

Acesta nu este conectat cu sine, cu nevoile și  dorințele lui. Singurul lui motiv de a trăi vine din exterior, de la ceilalți.
Pentru a-l ajuta trebuie conectat cu el însuși. 

Numărul copiilor aduși în cabinet pentru a trata perturbările legate de anxietate crește constant, în timp ce media de vârstă scade din ce în ce mai mult.
În cabinet putem stabili împreună calea optimă pentru copil, pentru ca acesta să nu dezvolte astfel de temeri.

Read More

Anxietatea la copii

Durerea unui copil este cutremurătoare, căci el nu se poate apăra de răul făcut de ceilalţi.

Numărul de copii aduși în cabinetul de psihologie pentru a trata perturbările de anxietate crește constant. Sunt tulburări de panică la copii de 7-9 ani, precum și fobia școlară la copii care au doar 7-8 ani.
Anxietatea este neliniște, teama care se manifestă la copii încă din primele zile de viață.
Putem spune că neliniștea este un element înnăscut în ființa umană, element cu care care v-a trebui să se descurce în fiecare etapă a vieții sale.
Formele prin care anxietatea se manifestă evoluează odată cu dezvoltarea copilului.
Atunci când reușim să recunoaștem semnele prevestitoare, putem interveni mai rapid și mai eficient.

Reacțiile anxioase:

Plânsul, țipetele stridente, urletele și crizele incontrolabile sunt întotdeauna semnul uni panici intense ale copilului în fața disconfortului pe care îl simte.

Tulburările somnului Pentru un copil de patru ani sau mai mare care refuză să meargă în pat sau nu reușește să adoarmă, este un semn de anxietate indiferent de celelalte scuze:

• "Nu sunt obosit"
• "Este prea devreme"
• "Mă gândesc la prea multe lucruri"
• "Sunt monștri în camera mea"
• "E prea întuneric"
• "E prea mult zgomot"

Realitatea este că el se teme să doarmă, și nu servește la nimic să încercăm să ne certăm sau să-i demontăm argumentele în mod rațional.

Comportamente nepotrivite Unii copii simt nevoia să atragă atenția anturajului, fie prin plânsete, cereri constante sau prin comportamente nepotrivite sau deranjante. Astfel ei se asigură că nu sunt uitați, că nu se vor trezi singuri, într-un vid. Acești copii au nevoia să găsească un sentiment de securitate. E necesar să li se impună reguli clare și trebuie învățați să le respecte.

Copilul ideal este acel copil care întotdeauna este calm, drăguț, politicos, care zâmbește și nu plânge niciodată. Este genul de copil pe care numeroși părinți îl invidiază, mai ales dacă proprii copii sunt turbulenți și deranjanți.

Dar ce se întâmplă cu această mică ființă aproape perfectă? În aparență este fericit, dar în realitate, este mort de frică. Acest copil nu trăiește, el supraviețuiește. El simte o formă de panică în fața unei eventuale singurătăți, trăiește așadar o foarte puternică anxietate.

Anxietatea generalizată este o neliniște care afectează aproape toate domeniile vieții. Un copil care suferă de o asemenea formă de anxietate se teme de tot: situații noi, străini, sunete stridente, liniște, întuneric, deplasarea cu automobilul, animale, insecte, ceilalți copii, profesorii, eșecurile, întârzierile.

La copii, anxietatea generalizată este adesea însoțită de diverse probleme din care amintim: tulburările obsesiv-compulsive (TOC), hiperactivitatea, depresia, tulburările grave de comportament.

Fobia școlară. Copilul care dezvoltă o fobie școlară se teme atât de tare să se ducă la școală, încât atunci când vine ora de plecare plânge, face crize de panică, prezintă dureri abdominale. Părinții se simt neajutorați în fața situației și ca urmare se instalează o situație conflictuală cu micuțul lor.
Tulburarea de panică. La copil tulburarea de panică duce adesea la fobii:socială și școlară, la tulburări accentuate ale somnului și conduce, cel mai adesea, la depresie.
Depresia. Copilul depresiv poate prezenta semne diverse: schimbări bruște de dispoziție, atitudini agresive, tulburări ale somnului, o modificare a rezultatelor școlare, o diminuare a activităților școlare, plângeri legate de dureri fizice, o pierdere a energiei, modificarea apetitului sau a greutății. Putem simți la el tristețe, plictiseală, indiferență, o încetineală intelectuală, tendința de izolare.
În realitate copilul depresiv și-a pierdut reperele de viață.

sursa: "Cum înlăturăm anxietatea copiilor noștri"Louise Reid

Read More

Trăsăturile unui părinte

Construirea caracterului este lucrarea cea mai importantă care le-a fost vreodată încredinţată fiinţelor omenești. 
Copiii trebuie învăţaţi de mici importanţa dezvoltării unui caracter frumos. 

Caracterul se dezvoltă încă din primii ani de viaţă și rămâne destul de stabil pe parcursul întregii vieţi.
Ce trăsături de caracter ar trebui să dezvolte copiii în primii ani de

viaţă, pentru a le garanta succesul mai târziu în relațiile cu colegii de școală, cu prietenii, cu părinţii sau cu alţi adulţi?

Copiii au nevoie, mai întâi de toate, să-și înţeleagă părinţii – părinţi care pot fi caracterizaţi astfel:

•  Părinţi care acordă TIMP special fiecărui copil în parte. Timpul este un talant preţios și, atunci când le este acordat copiilor, nu este niciodată pierdut. Timpul bun, de calitate, investit cu toată inima în copii, acel timp când părinţii manifestă acceptare faţă de cei mici și sunt dispuși să-i asculte, va împlini nevoia de dragoste a copiilor lor.

• Părinţi care ÎNŢELEG caracteristicile individuale și de vârstă ale copiilor. Părinţii nu trebuie să aștepte prea mult, nici prea puţin din partea copiilor lor, ci ei trebuie să așeze măsura potrivită de încredere asupra fiecărui copil, în mod individual. Un părinte de succes va permite fiecărui copil să facă singur alegeri și să poarte responsabilităţi care sunt adecvate vârstei lui.

• Părinţi care sunt CONSECVENŢI în ceea ce le cer copiilor lor și suficient de CATEGORICI (PUTERNICI) încât să impună anumite reguli și cerinţe de bază. Părinţii care sunt consecvenţi și care au tărie de caracter sunt, de obicei, foarte respectaţi pentru poziţia pe care o adoptă. În același timp, ei pot să le acorde copiilor lor mai multă libertate de a se mișca, de a explora, de a se exprima și de a se juca, pentru că deţin un control „planificat” asupra casei și asupra terenului de joacă.

• Părinţi care își ÎNCURAJEAZĂ copiii. Aceștia sunt sensibili și se pot descuraja cu ușurinţă, atunci când se confruntă permanent cu eșecul și cu dezaprobarea. În schimb, prin încurajare, orice copil poate fi ajutat să răspundă solicitării a de a purta responsabilităţi încredinţate cu chibzuinţă, cu interes și cu entuziasm.

• Părinţi care ÎL CUNOSC PE HRISTOS ÎN MOD PERSONAL. Astfel de părinţi nu-și învaţă copiii prin prezentarea unor reguli, ci, mult mai important, prin exemplul propriilor vieţi. Împărtășindu-le copiilor propria experienţă cu Hristos, ei pot fi persoanle cele mai importante care îi vor învăţa pe copii valori ce îi vor înălţa cu mult mai presus decât mediul secularizat al societăţii. Părinţii care Îl cunosc pe Hristos în mod personal vor îndeplini cu bucurie responsabilitatea pe care Dumnezeu a așezat-o asupra lor, și anume aceea de a fi primul și cel mai important educator al copilului în toate aspectele vieţii.

sursa: " Înțelege-ți copilul" Kay Kuzma

Read More