Cum puteți evita accesele de furie

Arta de a fi mamă este de a învăța copilul arta de a trăi. – Elaine Heffner

Aproape toți copiii cu vârste cuprinse între 1-5 ani au accese de furie.Ei știu care sunt dorințele lor și au sentimentul propriei individualități. Când sunt împiedicați să obțină ceea ce doresc își dau seama de acest lucru și se înfurie. Cu toate acestea nu îl atacă pe părintele care li s-a opus, probabil datorită faptului că acesta este prea important și prea mare. De asemenea,  instinctul lor de luptă nu este prea bine dezvoltat. Furia se acumulează în ei și nu se pot gândi la nimic mai bun, decât să înceapă o criză. Cad pe jos, țipă, își agită mâinile și picioarele iar uneori mișcă violent din cap. 

Un acces de furie din când în când nu înseamnă nimic. Crizele de furie sunt determinate de oboseală, foame sau punerea copilul în situații în care capacitățile lui sunt depășite.
Un părinte poate să trateze problema  reală: " Ești obosit și îți este foame, nu-i așa? Hai să mergem acasă, să mănânci și să dormi, te vei simți mult mai bine."

Nu puteți evita toate accesele de furie

Uneori o criză de furie poate fi oprită repede redirecționând atenția copilului spre o activitate mai puțin frustantă. Atunci când furia începe, încercați să vă comportați normal.
Nu renunțați și nu vă comportați în așa fel încât copilul să obțină ceea ce dorește, astfel va începe criza intenționat tot timpul.
Nu vă certați cu el deoarece este incapabil să vadă că are un comportament nepotrivit; dacă și dumneavoastră vă înfuriați, nu veți face decât să continue criza. Imediat ce partea rea a trecut, puteți oferi copilului o sugestie pentru a face ceva amuzant. Îmbrățișați-l pentru a-i arăta ca doriți să vă împăcați.

 Accese de furie frecvente
Un copil care are accese de furie frecvente adeseori are trăsături înnăscute de temperament care îl fac să fie frustat.
De exemplu
- ar putea face o criză când mama îi pune sosetele
- sau îl deranjează cusăturile de la șosete
O altă trăsătură este exprimarea dramatică a emoțiilor: când sunt fericiți țipă, când sunt supărați, urlă.
Când copilul dumneavoastră face asemenea crize de furie, întrabați-vă dacă

• Are suficiente ocazii de a se juca liber afară din casă? 
• Are suficiente jucării și obiecte în casă cu care să se joace când este singur? 
• Oare dumneavoastră îl determinați să fie încăpățânat fără să vă dați seama, spunându-i să vină să se îmbrace în loc să îl îmbrăcați fără comentarii? 
• Când face o criză de nervi, o întâmpinați cu severitate sau îi distrageți atenția?

Accese de furie  învățate
Unii copii au învățat că acesele de furie sunt cele mai bune modalități de a obține ce își doresc. Este dificil să vă dați seama care din crizele de furie sunt făcute cu intenția de a vă manipula și care sunt cauzate de frustrare, somn, foame.

Un indiciu este că accesele pentru manipulare au tendința de a se încheia imediat ce obțin ceea ce își doresc.

Accese de furie și limbajul întârziat
Dezvoltarea întârziată a limbajului se asociază cu accesele de furie, mai ales la băieți. Astfel copiii devin frustați când nu li se cunosc dorințele și nevoile. Ei se simt izolați față de ceilalți copii și față de adulți, fiind singuri și frustați. Pe măsură ce copiii cresc, sunt capabili să discute cu ei înșiși și să se calmeze. Un copil care are capacități lingvistice subdezvoltate nu poate folosi acestă stategie puternică de auto-liniștire și auto-control. Astfel emoțiile negative sunt exprimate sub formă de crize de furie.

Accesele de furie pot fi semnele altor probleme
La vârsta de 4-5 ani, majoritatea copiilor au rareori crize, poate odată sau de ori pe săptămână.
Cu toate acestea , un copil de cinci ani ar putea să continue să aibă crize frecvente, trei sau chiar mai multe în fiecare zi, sau crize lungi care dureaza 15 minute.
Crizele acestor accese ar putea fi- retardul mental, autismul, tulburările de învățare, probleme medicale. Când copiii au fost grav bolnavi, părinții au deseori probleme în a stabili limite. Crizele frecvente ar putea fi rezultatul nefericit.
Un copil care lovește, mușcă (pe alții sau pe el însuși) în timpul unui acces de furie are probleme emoționale serioase.

Cabinet de psihologie CARMEN DOBRE, cu sediul in Focșani, organizează Atelier de gestionare a furiei, pentru copii cu vârste între 4 -12 ani.

Read More

Balena albastră - personalizarea depresiei

„Nu există situație, oricât de disperată, din care să nu se poată ieși.” — Niccolò Machiavelli

        În ultima perioadă a devenit intens mediatizată știrea despre “Balena Albastră” în care participanții trebuie să efectueze diferite sarcini sau „provocări” pe parcursul a 50 de zile, sub îndrumarea unui administrator, culminând cu sinuciderea. Ce anume îi îndeamnă pe aceștia să se lase “îndrumați” de o persoană necunoscută?
Mai nou, se pune pe seama jocului orice sinucidere sau tentativă de sinucidere din rândul adolescenților, deși autoritățile din mai multe state au infirmat că ar exista legături de cauzalitate între acestea.

Un lucru este cert: depresia la adolescenți este în creștere într-un ritm alarmant.

        „Balena albastră” a devenit un fenomen social extrem de grav care scoate în evidenţă problemele de comunicare şi cele relaţionale dintre părinţi şi copii.
Sunt foarte puțini părinți dispuși să iși asume eșecul parental, faptul că “cei 7 ani de acasă” au fost lipsiți de afecțiune, ințelegere, sprijin, repere morale solide pentru copiii lor.
Sau au lipsit cu desăvârșire...
Am auzit de multe ori tați spunând mamelor: “e fată! e datoria ta(!) să te ocupi de ea! Dacă ar fi fost băiat, îl educam eu” sau “eu te-am făcut, eu te omor!” Ce dureroase sunt aceste cuvinte pentru copii!... Ce urme adânci lasă în sufletele lor!...

De cele mai multe ori părinţii nu ştiu să comunice cu copiii. Pe acest fond, copiii îşi găsesc refugiu în alte părţi, de multe ori online.
Așteptările nerealiste sociale, familiale, școlare crează un puternic sentiment de respingere și duc la depresie. Copiii se simt stresați și confuzi. Sunt bombardați cu mesaje contradictorii din partea părinților, prietenilor, a societății.
Copiii au nevoie de îndrumare din partea adulților mai mult decât oricând pentru a înțelege toate schimbările emoționale și fizice pe care le experimentează.

Sondajele recente indică faptul că mai puțin de unul din cinci adolescenți suferă de depresie clinică. Depresia poate lua mai multe forme, inclusiv tulburarea bipolară (numită în mod oficial psihoza maniaco-depresivă), care constă în perioade de euforie și depresie alternante.

Pentru a evita sentimentele de depresie, adolescenții experimentează droguri sau alcool, promiscuitate sexuală, își exprimă depresia printr-un comportament ostil, agresiv, autodistructiv. Dar astfel de comportamente duc doar la noi probleme, niveluri mai profunde ale depresiei, relații defectuoase cu prietenii, familia, profesorii.

Pericolul sinuciderii în rândul adolescenților

În fiecare an, aproape 5.000 de tineri, cu vârsta cuprinsă între 15 și 24 ani se sinucid. Rata de sinucidere pentru această grupă de vârstă aproape s-a triplat din 1960, fiind a treia cauză de deces în rândul adolescenților, conform Organizației Mondiale a Sănătății.
Uneori adolescenții se simt atât de deprimați încât se gândesc la sinucidere. Adolescenții cu tentative de sinucidere percep o situație temporară ca pe o problemă permanentă, cu alte cuvinte : “fac din țânțar armăsar”.
Patru din cinci adolescenți cu tentative de suicid au dat avertismente clare.

• amenințări de sinucidere, directe și indirecte;
• obsesii legate de moarte;
• poezii, eseuri și desene care se referă la moarte;
• schimbare dramatică în personalitate sau aspect;
• comportament irațional, bizar;
• sentiment copleșitor de vinovăție, rușine sau de respingere;
• comportamente modificate in legatură cu masa și somnul;
• scădere drastică a performanțelor școlare.

Atunci când adolescentul deprimat recunoaște nevoia de ajutor, el a făcut un pas important spre recuperare. Cu toate acestea, puțini adolescenți coștinetizează și caută ajutor pe cont propriu. Ei au nevoie de încurajare de la prieteni și de sprijin din partea adulților.
Când adolescenții sunt deprimați le greu să creadă că perspectivele lor pot îmbunătăți.
Dar un tratament profesionist poate avea un impact dramatic asupra vieții lor. Acesta îi poate pune din nou pe drumul cel bun și le aduce speranță pentru viitor.

Unele dintre cele mai comune și eficiente metode de a trata depresia la copii și adolescenți sunt:

• Psihoterapia oferă adolescenților oportunitatea de a explora evenimente și sentimente care sunt dureroase sau deranjante pentru ei. Psihoterapia îi învață de asemenea cum să facă față acestor sentimente.
• Terapia cognitiv-comportamentală ajută adolescenții să iși schimbe tiparele negative de gândire și comportament.
• Terapia interpersonală se concentrează pe modul de a dezvolta relații benefice acasă, la școală, în cercul de prieteni.

Cabinetul nostru, cu sediul în Focșani, str. Republicii 68, oferă servicii psihologice specializate persoanelor care se confruntă cu astfel de situații, stabilind o relație de comunicare cu acestea, ajutându-le să se elibereze de tensiuni, anxietate, stres și sentimente negative, să își îmbunătățească imaginea de sine, să își dezvolte creativitatea și spontaneitatea

Read More

Cine sunt eu?

„La ce vârstă ai voie să ieşi cu prietenii, să te dai cu ruj, să fumezi prima ţigară?”, „La ce oră ai voie să te întorci seara acasă?”.

Fiecare adolescent are propria lui călătorie; unii navighează pur și simplu, alții se zdrobesc de pietre de-a lungul drumului.

Adolescenţa nu este o suferinţă ci o fază normală de creştere a conflictului. Toți se confruntă cu un set unic de provocări modelate de personalitate, familie, școală, anturaj, religie și cultură.

Pentru a-şi dezvolta un simţ coerent al identităţii, adolescenţii testează diferite roluri. 

Astfel, în timpul celei de-a cincea crize psihosociale (adolescenţa, de la 12 ani până la aproape 20 de ani) copilul, acum un adolescent, poate fi ajutat sa găsească răspunsul satisfăcător la întrebarea „Cine sunt eu?”.

Chiar şi adolescentul cel mai bine adaptat la schimbările perioadei trăieşte sentimente de difuzie a identităţii: majoritatea băieţilor şi foarte multe fete trăiesc experienţe de delincvenţă minoră, rebeliune sau puternice îndoieli care îi copleșesc.

Adolescentul este acum capabil să îşi  stabilească foarte clar identitatea sexuală – masculinitate sau feminitate. Ca urmare, el caută pe cineva care să îi fie modelul şi sursa sa de inspiraţie;

• Lupta pentru de a dezvolta identitatea eului (sentimentul profund de a fi egal cu sine însăşi, sentimentul continuităţii);
• Preocupare pentru aparenţa fizică;
• Dezvoltarea identităţii de grup;
• Pericolul de confuzie a rolului, îndoieli privind identitatea sexuală şi vocaţională,

Adolescentul trăieşte o aşa numită criză de identitate, deoarece nu ştie foate bine cine este sau încotro se îndreaptă.

Dat fiind faptul că se află într-o perioadă de schimbări rapide biologice, psihologice şi sociale şi că trebuie să ia decizii majore în aproape toate ariile vieţii (de exemplu, alegerea carierei), se dovedeşte uneori extrem de dificil pentru adolescenţi să atingă un sentiment plenar al identităţii.

• Interacţiunea cu adolescenţii de aceaşi vârstă contribuie în mod semnificativ la formarea imaginii de sine oferind adolescentului posibilitatea de a se „oglindi” în ceilalţi pentru a-şi forma propria identitate.
• Şcoala cu profesorii, disciplinele de învăţământ, colegii de clasă, sistemul de reguli şi valori specifice etc., reprezintă un alt agent important al integrării adolescentului în complexul angrenaj social.
• Relaţiile dintre adolescent şi părinţii săi se modifică pe măsură ce acesta se dezvoltă. Schimbarea centrului lumii sociale a adolescentului − de la familie la grupul de prieteni.

Adolescenţa reprezintă vârsta contestaţiei şi a conflictelor în relaţiile cu adulţii: acum apar frecvent conflicte de idei, conflicte afective sau conflictele de autoritate. Părinţii se confruntă cu incapacitatea de a găsi echilibrul între atitudinea hiperautoritară şi cea hiperprotectoare faţă de copii lor.

În cadrul familiei, conflictele de autoritate iau de cele mai multe ori o formă banală: 

„La ce vârstă ai voie să ieşi cu prietenii, să dai cu ruj, să fumezi prima ţigară?”, „La ce oră ai voie să te întorci seara acasă?”.

Adolescenții trebuie să se separe din punct de vedere emoțional de părinții lor, pentru a putea să își dea seama cine sunt ei și ce doresc să fie.

Cu toate acestea o mare parte din personalitatea lor seamănă cu cea a părinților lor, nu doar ca moștenire genetică ci și pentru că și-au modelat după aceștia toată viața.

sursa:Psihologia vârstelor  adolescenţa şi vârsta adultă

Read More

Un copil furios

Să ții furia în tine e ca și cum ai prinde un cărbune încins pe care vroiai să-l arunci în altcineva. Tu o să te arzi! - BUDDHA

Știai ca furia se aseamănă cu un foc? 

Este un foc de artificii, o explozie de culoare pe cerul nopții. Pornește de la o scânteie și aprinde în noi energie și determinare.
Dar flacăra poate, de asemenea, să scape de sub control și să provoace o mulțime de probleme.

Comportamentul este rezultatul combinației dintre gene,  temperament și educație și poate duce la o explozie care va avea urmări toată viața.

Copiii din școala primară care explodează repede nu-și pot rezolva ca prin magie această problemă.
Peste ani și ani vei vedea cum le vine greu să facă față situaților dificile.

Este dificil ca părinte să îți stăpânești calmul atunci când copilul are accese de furie.

Nimeni nu își dorește asta pentru copilul lui. Atunci când copilul își stăpânește furia, este plăcut de colegi, are mai mulți prieteni, se descurcă mai bine la școală, pur și simplu sunt mai fericiți. Și vei fi fericită și tu.

Nu vrem să transmitem copilului că nu ar trebuie să simtă furia, dar vrem să îl învățăm să țină furia în frâu și s-o folosească pentru a fi constructivă și nu distructivă.

Furia este o emoție normală, sănătoasă.

"Furia este combustibilul nostru, dându-ne energia de care avem nevoie pentru a îndepărta ceea ce nu e în regulă. Dar are și un dezavantaj. Furia poate scăpa de sub control și poate lua proporții dezastruoase. Poate fi gestionată greșit sau poate fi exprimată în moduri dureroase. Copiii au tendința de a simți furia ca ceva care li se întâmplă. Nu le convine ce spune sau ce face cineva și BUM!, se înfurie." -Dawn Huebner

Știi deja că furia acționează în corpul tău ca un combustibil. Pentru a scăpa de ea trebuie să o arzi. Una dintre metodele de  a arde  energia mânioasă este activitatea fizică. Ia-ți bicicletă, fă sărituri sau ieși cu câinele la plimbare sau, pur și simplu, aleargă prin parc!

Viața va fi plină de bucurie și liniște dacă în familie este  pace.

Dacă te confrunți cu asemenea probleme, te așteptăm în Cabinet pentru a găsi împreună modalitățile optime de rezolvare a lor.
Cabinetul nostru este situat aici: Focșani, str. Republicii 68.

Read More

De ce intră copiii în depresie?

“Misiunea mea este să îi readuc pe copii la viaţa lor obişnuită, fericită şi lipsită de griji, tot mai departe de lumea depresiilor” 

Un copil care plânge des, este timorat, nu are prieteni şi nu vrea să se joace cu ceilalți copii suferă probabil de depresie. Depresia la copii poate fi declanşată de o boală medicală, o situație stresantă sau pierderea unei persoane importante. De asemenea, copiii cu probleme de comportament sau de anxietate sunt predispuşi la depresie.
Depresia la un copil sau adolescent este mai ușor de observat dacă știți după ce să vă uitați:

• un bebeluș este trist  și încetează să mănânce atunci când mama trebuie să plece  câteva zile din cauza serviciului;
• un copil de 5 ani se panichează când trebuie să facă un vaccin;
• un copil care merge la școală poate începe să sufere de dureri de stomac sau de cap;
• în loc să fie trist, un copil cu depresie poate fi iritabil, permanent nervos din cauza unor lucruri mărunte;
• copilul pierde interesul de a face lucruri pe care înainte le considerau distractive.

În cazuri rare un copil poate trece de la perioade de depresie la perioade de fericire extremă în timpul cărora se simte neobișnuit de  fericit atractiv, inteligent și puternic. Aceasta este tulburarea bipolară sau maniaco-depresivă, care afectează 2% dintre copii. Experții cred că adolescenții și copiii cu tulburare bipolară pot experimenta o serie de probleme: deficit de atenție, comportament opozant, anxietate, iritabilitate

Psihologul recomandă părinţilor să fie atenţi la astfel de simptome.

• Senzaţie de deprimare, tristeţe, plâns sau iritabilitate;
•  Interes sau plăcere scăzută pentru activităţi, ceea ce poate duce la izolarea prietenilor sau retragerea din activităţile extra-şcolare;
•  Schimbarea apetitului ce poate duce la fluctuaţii de greutate;
•  Schimbări majore în ceea ce priveşte somnul (lipsa somnului sau somn excesiv);
•  Agitaţie fizică sau lipsa totală a activităţii fizice;
•  Oboseală excesivă sau nivel scăzut de energie;
• Sentimentul de vinovăţie şi senzaţia „nu sunt bun de nimic”;
•  Lipsa de concentrare şi dificultate de învatare la şcoala (performanţa şcolara scade simţitor).

Nu ignorați simptomele și cereți ajutorul unui specialist, dacă stările de tristeţe, irascibilitate, nervozitate sau lipsă de interes pentru sine persistă mai mult de câteva săptămâni. Anumite comportamente pot fi ușor decodate de părinți - copilul are rezultate slabe la învățătură, devine trist, retras, anxios. Există și manifestări mai subtile ale depresiei care pot  păcăli  cu ușurință părinții precum  îmbolnăviri repetate sau lenea.
Este o mare diferență între indispoziție și depresie. Indispoziția ca reacție normală la pierderi, eșecuri, nereușite cu care ne confruntăm din când în când, depresia persistă o perioadă lungă de timp cu simptome ca lipsa de concentrare, somn, apetit, gândire, energie, memorie.
Depresia este rezultatul mai multor factori şi variază de la o persoana la alta: evenimente traumatizante, cum ar fi moartea cuiva apropiat, divorţul părinţilor, eşecul în relaţii sau la un examen, așa numită «familie critică», abandonul, reprezentarea negativă a realităţii, stresul, frustrări.
 Dr. Spock "Îngrijirea sugaruui și a copilului"

Read More