Copilul unic

Copilul unic este păzit cu mai mare grijă şi este supravegheat cu mai multă teamă decât copiii de aceeași vârstă.

Nimic nu este mai periculos decât o educație plină de anxietate,in care părintele ”tremură” pentru viața şi sănătatea copilului. Cu orice prilej este luată temperatura, este chemat medicul, copilul este avertizat să nu se înfierbânte, să nu răcească, să nu mănânce cutare sau cutare lucru etc.

Teama părinților se transmite asupra copilului. El este educat în mod sistematic să devină ipohondru. Nimic nu întărește mai mult starea de anxietate decât educația spre anxietate.

Bineînțeles, copilul unic trebuie să doarmă în camera părinților sau alături, cu uşa deschisă. Mama îngrijorată se repede spre pat când micuțul se mișca neliniștit. Copilul are astfel un mijloc de a-i îngrijora pe părinti şi de a-i ademeni la patul său. Sunt inventate boli sau maladii inexistente. Brusc apar stări de anxietate nocturne. 

Copilul ţipă în somn. Părinții aleargă la el. El vorbește în vis şi parcă este distrat. Mama îl ia pe micuțul ei în pat, moment în care scopul întregii scene pare atins. Bineînțeles, această istorie se repetă de nenumărate ori. Asemenea copii au şi tendința către enurezis şi sunt greu de educat în spiritul curăţeniei. 

Mai târziu, în ciuda tuturor eforturilor făcute de anturaj, copilul rămâne multă vreme singur. Copilul învață să-şi pedepsească şi să-şi tortureze părintii refuzând să mănânce. Aceasta dă naștere la scene cu adevărat dramatice. Mama plânge, tatăl amenință, se spun rugăminți, promisiuni şi se răsuflă cu ușurare când, în sfârșit, maiestatea sa copilul ia câteva îmbucături. În acest mod rafinat, copilul este dezgustat de actul hrănirii. Faptul de a fi mamă înseamnă asumarea unor grele îndatoriri, îndatoriri care în cazul unei educații corecte sunt din plin răsplătite.

Copiii sunt bilete scump plătite la loteria vieții. Depinde în mare măsură de dvs. dacă biletul este lozul cel mare sau este necâștigător...

sursa: Recomandări psihanalitice pentru mame- Wilhelm Stekel
sursa imagine: Pixabay

Read More

Obiceiul de a cârpi câteva palme...?

Și mamele, când au fost mici, au primit uneori câte o palmă la fund și le-a prins bine... Atunci, de ce să nu le aplice și copiilor același tratament?

Dacă se poate, trebuie evitat orice îl umilește pe copil. Niciodată nu trebuie să-l umilim. Este ceva distructiv și când îl luăm peste picior și când suntem supărați; în afară de faptul că bătaia îl calmează pe adult și uneori și pe copil, pe termen lung (acesta e scopul educației), ea e de cele mai multe ori dăunătoare.

Oricum dacă tatăl sau mama vor să-și pedepsească în felul acesta copilul nu trebuie niciodată să o facă în public. Îl cheamă deoparte, în camera lui și îl ceartă.

Iar dacă pe mamă o mănâncă palma..., ce vreţi?

Nu o poți împiedica. Asta nu înseamnă că e o mamă rea. Sunt și mame care nu-i clintesc copilului lor nici un fir de păr și care sunt, prin cuvinte și atitudine, mult mai agresive, ba chiar sadice, decât cele care le trag câte una la fund.

Deci adultul dă un exemplu prost.

Un adult care vorbește cu asprime și agresivitate, care acționează violent și se lasă pradă unor răbufniri ale firii sale în faţa copilului nu trebuie să se mire când, peste câteva luni sau câţiva ani, copilul lui va vorbi sau se va purta la fel cu cei mai slabi decât el. 

Pentru orice copil mic tot ce face adultul este „bine“ fără nici o deosebire: iar copilul, mai devreme sau mai târziu, îl va imita.

În orice caz, ca să revenim la bătaia la fund, atunci când adultul nu se poate stăpâni, nu trebuie să-și găsească scuza ieftină că o face pentru educație: pentru că nu e adevărat. 

În cazul acesta e vorba de o atitudine perversă care produce plăcere adultului și care îl va perverti pe copil, o atitudine umilitoare pentru amândoi și anti educativă; când copilul se teme de adult își pierde repede stima pentru el și îl judecă așa cum e: o ființă slabă, incapabilă să se stăpânească sau, și mai rău, un sadic rece.

Sursa: Françoise Dolto „Cånd apare copilul”

Read More

Ateliere de emoții pentru copii şi adolescenţi!

Ateliere de emoții pentru copii şi adolescenţi!

Folosind tehnicile terapeutice, un mediu sigur și condiții de confidențialitate, lucrul în Atelierul de emoții îi ajută să se cunoască, să se deblocheze și să își exprime sentimentele și emoțiile pe care le trăiesc.

Participând la aceste ateliere, copilul va învăţa:- să se cunoască pe sine, și să își dezvolte încrederea în sine și în propriile capacități;- să își cunoască propriile trăiri și emoții și să le exprime în mod constructiv;- să relaționeze, să coopereze cu ceilalți copii și cu adulții; -să se elibereze de tensiuni, anxietate, stres, și sentimente negative;- să își dezvolte creativitatea și spontaneitatea;- să își îmbunătățească imaginea de sine;

Atelier de gestionare a furiei

Furia este una dintre emoțiile cele mai intense și cel mai greu de îmblânzit, atât pentru copii, cât și pentru adulți.
Este firesc să fim furioși într-o situație în care am fost nedreptățiți, dar nu este firesc să folosim furia ca o scuză pentru că am lovit pe cineva sau am recurs la jigniri.

Furia este definită ca o stare de extremă iritare în care se pierde stăpânirea de sine.Ce înseamnă managementul furiei?

- să cunoști ce anume te face furios;
- să recunoști semnele care “anunță” apariția furiei;

În Cabinet îl vom învăța pe copilul tău tehnici prin care poate gestiona furia.

Atelier de gestionare a fricii

Mulţi copii se sperie atunci când rămân singuri acasă, mai ales dacă sunt la o vârstă la care nu mai au nevoie de bonă. Chiar şi acei copii care încă mai au nevoie de bonă se pot speria atunci când mama sau tatăl lor pleacă. Dar pentru unii, atunci când un părinte părăseşte casa – chiar şi pentru scurt timp – lucrul acesta creează multă teamă şi anxietate.
Atelierul de gestionare a fricii îl va învăţa pe copilul tău cum să se poarte pentru a diminua efectele anxietăţii.

Toţi copiii au griji şi frici. Unor copii le este frică de un anumit lucru cum ar fi insectele sau câinii. Iar altor copii le este frică de singurătate. Spre exemplu, multor copii mici le este frică de întuneric. Le este teamă că ar putea fi monştri în dulap şi astfel devin speriaţi atunci când luminile sunt stinse la culcare.

La cerere, părinții se pot programa la o ședință de consiliere.
Un grup este format din 4, respectiv grupuri formate din copii cu vârste cuprinse între 4-6 ani, 6-8 ani, 9-11 ani, 12-14 ani.

Atelierele se desfășoară săptămânal, având o durată de 60 de minute/ cu șase teme.
Cursurile vor avea loc in Focșani la Cabinet individual de psihologie Dobre Carmen, str.Republicii nr.68.etaj.I,

Înscrieri se fac la telefon 0763 654 569

Read More

Academia Copiilor 4-14 ani

“Când educi mintea unui copil, nu uita să-i educi și inima”.
Dalai Lama

Performanța academică a copilului este direct influențată de nivelul de dezvoltare a abilităților sociale și emoționale.

Când copilul merge la școală are nevoie de câteva abilități pentru a avea performanțe în acord cu potențialul - abilitatea de autocontrol comportamental, abilități de cooperare, negociere, rezolvare de probleme și gestionarea emoțiilor.

Pentru a învăța aceste lucruri el are nevoie de sprijinul unui specialist.

Lucrul în grup oferă copiilor oportunitatea  să descopere că au sentimente și probleme similare cu ceilalți copii de vârsta lor, ceea ce le permite să își dezvolte sentimentul de coeziune și de apartenență de grup.

Beneficiile dezvoltării inteligenței emoționale

• Dezvoltă încrederea în forțele proprii
• Creează un dialog intern constructiv
• Definește personalitatea
• Ne ajută la integrarea în grup
• Dezvoltă inteligența socială
• Dezvoltă capacitatea de adaptare
• Dezvoltă calitățile de lider
• Crește capacitatea de concentrare
• Ajută la definirea obiectivelor personale
• Impulsionează creativitatea
• Elimină stresul, învinovățirile reciproce, cuvintele și emoțiile nespuse și neexprimate și toate acele lucruri care nu ne înfrumusețează cu nimic viața.

Activitățile din Cabinetul nostru se desfășoară pe parcursul a 6 ședințe, 50 min./ședință.

Se lucrează cu grupuri de 4-5 copii, respectiv grupuri formate din copii cu vârste cuprinse între 4-6 ani, 7-10 ani, 11-14 ani.

CONTACT:
Focșani, str. Republicii 68, (lângă ING Zimbru).Tel. 0763654569, psih. DOBRE CARMEN

Read More

Pregătirea emoțională a copilului pentru școală

Cabinet individual de psihologie Carmen Dobre, cu sediul în Focșani, str. Republicii 68 organizează, începând cu 6 august,  cursul "Pregătirea emoțională a copilului pentru școală".

Cursul constă în 4 ședințe de dezvoltare socio-emoțională pentru integrarea în clasa pregătitoare.
Participând la acest curs copiii vor învăța să se integreze și să se adapteze într-un mediu nou, vor învăța cum să fie acceptați de colegi, cum să-și facă prieteni, cum să facă față mai ușor propriilor schimbări afective; vor învăța noi roluri sociale.
Pentru înscrieri și informații suplimentare, tel. 0763654569.

Începerea școlii este un moment încărcat de emoție şi foarte importat şi pentru familie.

Pregătirea copilului pentru școală nu înseamnă cumpărarea ghiozdanului și a uniformei, ci și pregătirea psihologică. Tot ce însemnă școală este nou pentru copil -  trezirea de dimineață, reguli noi, pauze, clădiri mai mari, colegii mai mulți, teme. 
Copiii cu personalități timide și retrase par mai puțin interesați de acest eveniment. Adaptarea la școală depinde de firea micuțului, de sprijinul părinților, dar și de pregătirea psihologică.

Şcoala este „o maşină” la bordul căreia putem ajunge acolo unde ne dorim. Unii ne naştem într-o vilă luxoasă, alţii într-o casă modestă. Nu reuşim în viaţă invidiindu-i pe ceilalţi ci prin efort, răbdare, muncă asiduă.

Este pregătit copilul pentru școală?

Motivul pentru care copilul nu este pregătit pentru școală este cel psihologic și financiar a familiei - sărăcie, familie monoparentală, lipsa de preocupare a părinților pentru educația copiilor.

Pregătirea copilului pentru școală începe încă de la grădiniță. Copilul ia contact cu mediul grădiniței diferit cu cel familial și intersectat cu cel social. La grădiniță se pun bazele dezvoltării personalității copilului prin dezvoltarea capacităților de cunoaștere, comunicare și perceptiv - observative. Grădinița este prima experiență a vieții  în societate a copilului.

Începerea școlii este importantă pentru copil și pe plan simbolic, el îi va întâlni pe cei mari și pe doamna învățătoare. Copilul va trebui să se integreze într-o nouă ambianță cu o nouă învățătoare și cu noi colegi. Vor interveni schimbări concrete, copilul va trebui să ducă singur ghiozdanul, va avea de făcut teme, va trebui să stea cuminte așezat în bancă timp de o oră, fără întrerupere, va fi atent la ceea ce i se spune.

Pentru toate acestea, el are nevoie de pregătire în luna premergătoare începerii școlii.

La școală gata cu degetul în gură și mașinuța în buzunar.

• Copilul va trebui să își ajusteze abilitățile de comunicare pentru a stabili relații optime;
• Învățați-i să fie responsabili și independenți (să strângă singuri hainele și jucăriile, dați-le sarcini simple în casă);
• Jucați-vă mult cu ei, desfășurați activități intelectuale (citindu-le le dezvoltați vocabularul și abilitatea de comunicare);
• Încurajați-le un comportament respectuos;
• Familiarizați-i cu alfabetul  și cifrele;
• Obișnuiți-i cu rutina zilnică.

În plan afectiv, intensitatea trăirii emoționale depinde de dezvoltarea inteligenței emoționale, de a interacționa cu persoane noi.
Copilul trăiește în prima zi de școală prima separare de familie și este cuprins de teamă.

Până la intrarea la școală, dezvoltarea lingvistică, cea afectivă și cea mentală sunt puternic influențate de familie.

Din punct de vedere psihologic copilul trebuie să se obișnuiască cu orarul și rutina, cu patru  - cinci zile înainte de începerea școlii. Trebuie să privească școala ca pe un stimul, nu ca o traumă sau un motiv de neliniște.

Specialiștii recomandă părinților să arate celor mici înțelegere și disponibilitate pentru a discuta, inteligență și sensibilitate, să scoată în evidență aspectele pozitive ale școlii (vor întâlni o mulțime de colegi). 

• Pregătiți împreună ghiozdanul și rechizitele, ca să treziți interesul copilului;
• Încurajați comunicarea cu copilul, scoțând în evidență emoția de a-și întâlni colegii;
• Afișați o atitudine senină și încrezătoare;
• Este recomandat să ne luăm rămas bun de la copil cu un zâmbet;
• Luați-l personal de la școală în primele zile, să fiți punctuali și interesați de ce a făcut la ore.

Read More