18 apr. 2017

Balena albastră - personalizarea depresiei

„Nu există situație, oricât de disperată, din care să nu se poată ieși.” — Niccolò Machiavelli

        În ultima perioadă a devenit intens mediatizată știrea despre “Balena Albastră” în care participanții trebuie să efectueze diferite sarcini sau „provocări” pe parcursul a 50 de zile, sub îndrumarea unui administrator, culminând cu sinuciderea. Ce anume îi îndeamnă pe aceștia să se lase “îndrumați” de o persoană necunoscută?
Mai nou, se pune pe seama jocului orice sinucidere sau tentativă de sinucidere din rândul adolescenților, deși autoritățile din mai multe state au infirmat că ar exista legături de cauzalitate între acestea.


Un lucru este cert: depresia la adolescenți este în creștere într-un ritm alarmant.


        „Balena albastră” a devenit un fenomen social extrem de grav care scoate în evidenţă problemele de comunicare şi cele relaţionale dintre părinţi şi copii.

Sunt foarte puțini părinți dispuși să iși asume eșecul parental, faptul că “cei 7 ani de acasă” au fost lipsiți de afecțiune, ințelegere, sprijin, repere morale solide pentru copiii lor.
Sau au lipsit cu desăvârșire...
Am auzit de multe ori tați spunând mamelor: “e fată! e datoria ta(!) să te ocupi de ea! Dacă ar fi fost băiat, îl educam eu” sau “eu te-am făcut, eu te omor!” Ce dureroase sunt aceste cuvinte pentru copii!... Ce urme adânci lasă în sufletele lor!...


De cele mai multe ori părinţii nu ştiu să comunice cu copiii. Pe acest fond, copiii îşi găsesc refugiu în alte părţi, de multe ori online.

Așteptările nerealiste sociale, familiale, școlare crează un puternic sentiment de respingere și duc la depresie. Copiii se simt stresați și confuzi. Sunt bombardați cu mesaje contradictorii din partea părinților, prietenilor, a societății.
Copiii au nevoie de îndrumare din partea adulților mai mult decât oricând pentru a înțelege toate schimbările emoționale și fizice pe care le experimentează.


Sondajele recente indică faptul că mai puțin de unul din cinci adolescenți suferă de depresie clinică. Depresia poate lua mai multe forme, inclusiv tulburarea bipolară (numită în mod oficial psihoza maniaco-depresivă), care constă în perioade de euforie și depresie alternante.

Pentru a evita sentimentele de depresie, adolescenții experimentează droguri sau alcool, promiscuitate sexuală, își exprimă depresia printr-un comportament ostil, agresiv, autodistructiv. Dar astfel de comportamente duc doar la noi probleme, niveluri mai profunde ale depresiei, relații defectuoase cu prietenii, familia, profesorii.

Pericolul sinuciderii în rândul adolescenților


În fiecare an, aproape 5.000 de tineri, cu vârsta cuprinsă între 15 și 24 ani se sinucid. Rata de sinucidere pentru această grupă de vârstă aproape s-a triplat din 1960, fiind a treia cauză de deces în rândul adolescenților, conform Organizației Mondiale a Sănătății.
Uneori adolescenții se simt atât de deprimați încât se gândesc la sinucidere. Adolescenții cu tentative de sinucidere percep o situație temporară ca pe o problemă permanentă, cu alte cuvinte : “fac din țânțar armăsar”.
Patru din cinci adolescenți cu tentative de suicid au dat avertismente clare.

  • amenințări de sinucidere, directe și indirecte;
  • obsesii legate de moarte;
  • poezii, eseuri și desene care se referă la moarte;
  • schimbare dramatică în personalitate sau aspect;
  • comportament irațional, bizar;
  • sentiment copleșitor de vinovăție, rușine sau de respingere;
  • comportamente modificate in legatură cu masa și somnul;
  • scădere drastică a performanțelor școlare.
Atunci când adolescentul deprimat recunoaște nevoia de ajutor, el a făcut un pas important spre recuperare. Cu toate acestea, puțini adolescenți coștinetizează și caută ajutor pe cont propriu. Ei au nevoie de încurajare de la prieteni și de sprijin din partea adulților.
Când adolescenții sunt deprimați le greu să creadă că perspectivele lor pot îmbunătăți.

Dar un tratament profesionist poate avea un impact dramatic asupra vieții lor. Acesta îi poate pune din nou pe drumul cel bun și le aduce speranță pentru viitor.

Unele dintre cele mai comune și eficiente metode de a trata depresia la copii și adolescenți sunt:

  • Psihoterapia oferă adolescenților oportunitatea de a explora evenimente și sentimente care sunt dureroase sau deranjante pentru ei. Psihoterapia îi învață de asemenea cum să facă față acestor sentimente.
  • Terapia cognitiv-comportamentală ajută adolescenții să iși schimbe tiparele negative de gândire și comportament.
  • Terapia interpersonală se concentrează pe modul de a dezvolta relații benefice acasă, la școală, în cercul de prieteni.
Cabinetul nostru, cu sediul în Focșani, str. Republicii 68, oferă servicii psihologice specializate persoanelor care se confruntă cu astfel de situații, stabilind o relație de comunicare cu acestea, ajutându-le să se elibereze de tensiuni, anxietate, stres și sentimente negative, să își îmbunătățească imaginea de sine, să își dezvolte creativitatea și spontaneitatea

12 mar. 2017

Cine sunt eu?

La ce vârstă ai voie să ieşi cu prietenii, să te dai cu ruj, să fumezi prima ţigară?”, „La ce oră ai voie să te întorci seara acasă?”.
Fiecare adolescent are propria lui călătorie; unii navighează pur și simplu, alții se zdrobesc de pietre de-a lungul drumului.
Adolescenţa nu este o suferinţă ci o fază normală de creştere a conflictului. Toți se confruntă cu un set unic de provocări modelate de personalitate, familie, școală, anturaj, religie și cultură.
academia adolescentilor

Pentru a-şi dezvolta un simţ coerent al identităţii, adolescenţii testează diferite roluri. 
Astfel, în timpul celei de-a cincea crize psihosociale (adolescenţa, de la 12 ani până la aproape 20 de ani) copilul, acum un adolescent, poate fi ajutat sa găsească răspunsul satisfăcător la întrebarea „Cine sunt eu?”.
Chiar şi adolescentul cel mai bine adaptat la schimbările perioadei trăieşte sentimente de difuzie a identităţii: majoritatea băieţilor şi foarte multe fete trăiesc experienţe de delincvenţă minoră, rebeliune sau puternice îndoieli care îi copleșesc.

Adolescentul este acum capabil să îşi  stabilească foarte clar identitatea sexuală – masculinitate sau feminitate. Ca urmare, el caută pe cineva care să îi fie modelul şi sursa sa de inspiraţie;
  • Lupta pentru de a dezvolta identitatea eului (sentimentul profund de a fi egal cu sine însăşi, sentimentul continuităţii);
  • Preocupare pentru aparenţa fizică;
  • Dezvoltarea identităţii de grup;
  • Pericolul de confuzie a rolului, îndoieli privind identitatea sexuală şi vocaţională,
Adolescentul trăieşte o aşa numită criză de identitate, deoarece nu ştie foate bine cine este sau încotro se îndreaptă.
Dat fiind faptul că se află într-o perioadă de schimbări rapide biologice, psihologice şi sociale şi că trebuie să ia decizii majore în aproape toate ariile vieţii (de exemplu, alegerea carierei), se dovedeşte uneori extrem de dificil pentru adolescenţi să atingă un sentiment plenar al identităţii.

  • Interacţiunea cu adolescenţii de aceaşi vârstă contribuie în mod semnificativ la formarea imaginii de sine oferind adolescentului posibilitatea de a se „oglindi” în ceilalţi pentru a-şi forma propria identitate.
  • Şcoala cu profesorii, disciplinele de învăţământ, colegii de clasă, sistemul de reguli şi valori specifice etc., reprezintă un alt agent important al integrării adolescentului în complexul angrenaj social.
  • Relaţiile dintre adolescent şi părinţii săi se modifică pe măsură ce acesta se dezvoltă. Schimbarea centrului lumii sociale a adolescentului − de la familie la grupul de prieteni.
Adolescenţa reprezintă vârsta contestaţiei şi a conflictelor în relaţiile cu adulţii: acum apar frecvent conflicte de idei, conflicte afective sau conflictele de autoritate. Părinţii se confruntă cu incapacitatea de a găsi echilibrul între atitudinea hiperautoritară şi cea hiperprotectoare faţă de copii lor.
În cadrul familiei, conflictele de autoritate iau de cele mai multe ori o formă banală: 
La ce vârstă ai voie să ieşi cu prietenii, să dai cu ruj, să fumezi prima ţigară?”, „La ce oră ai voie să te întorci seara acasă?”.
Adolescenții trebuie să se separe din punct de vedere emoțional de părinții lor, pentru a putea să își dea seama cine sunt ei și ce doresc să fie.
Cu toate acestea o mare parte din personalitatea lor seamănă cu cea a părinților lor, nu doar ca moștenire genetică ci și pentru că și-au modelat după aceștia toată viața.


sursa:Psihologia vârstelor  adolescenţa şi vârsta adultă

18 feb. 2017

Un copil furios

Să ții furia în tine e ca și cum ai prinde un cărbune încins pe care vroiai să-l arunci în altcineva. Tu o să te arzi! - BUDDHA
Știai ca furia se aseamănă cu un foc? 
Este un foc de artificii, o explozie de culoare pe cerul nopții. Pornește de la o scânteie și aprinde în noi energie și determinare.
Dar flacăra poate, de asemenea, să scape de sub control și să provoace o mulțime de probleme.
Comportamentul este rezultatul combinației dintre gene,  temperament și educație și poate duce la o explozie care va avea urmări toată viața.
Copiii din școala primară care explodează repede nu-și pot rezolva ca prin magie această problemă.
Peste ani și ani vei vedea cum le vine greu să facă față situaților dificile.
Furia poate scăpa de sub control și poate lua proporții dezastruoase.
Este dificil ca părinte să îți stăpânești calmul atunci când copilul are accese de furie.
Nimeni nu își dorește asta pentru copilul lui. Atunci când copilul își stăpânește furia, este plăcut de colegi, are mai mulți prieteni, se descurcă mai bine la școală, pur și simplu sunt mai fericiți. Și vei fi fericită și tu.

Nu vrem să transmitem copilului că nu ar trebuie să simtă furia, dar vrem să îl învățăm să țină furia în frâu și s-o folosească pentru a fi constructivă și nu distructivă.
Furia este o emoție normală, sănătoasă.
"Furia este combustibilul nostru, dându-ne energia de care avem nevoie pentru a îndepărta ceea ce nu e în regulă. Dar are și un dezavantaj. Furia poate scăpa de sub control și poate lua proporții dezastruoase. Poate fi gestionată greșit sau poate fi exprimată în moduri dureroase. Copiii au tendința de a simți furia ca ceva care li se întâmplă. Nu le convine ce spune sau ce face cineva și BUM!, se înfurie." -Dawn Huebner

Știi deja că furia acționează în corpul tău ca un combustibil. Pentru a scăpa de ea trebuie să o arzi. Una dintre metodele de  a arde  energia mânioasă este activitatea fizică. Ia-ți bicicletă, fă sărituri sau ieși cu câinele la plimbare sau, pur și simplu, aleargă prin parc!
Viața va fi plină de bucurie și liniște dacă în familie este  pace.

Dacă te confrunți cu asemenea probleme, te așteptăm în Cabinet pentru a găsi împreună modalitățile optime de rezolvare a lor.
Cabinetul nostru este situat aici: Focșani, str. Republicii 68.

21 ian. 2017

De ce intră copiii în depresie?

Misiunea mea este să îi readuc pe copii la viaţa lor obişnuită, fericită şi lipsită de griji, tot mai departe de lumea depresiilor” 
Un copil care plânge des, este timorat, nu are prieteni şi nu vrea să se joace cu ceilalți copii suferă probabil de depresie. Depresia la copii poate fi declanşată de o boală medicală, o situație stresantă sau pierderea unei persoane importante. De asemenea, copiii cu probleme de comportament sau de anxietate sunt predispuşi la depresie.
Depresia la un copil sau adolescent este mai ușor de observat dacă știți după ce să vă uitați:
  • un bebeluș este trist  și încetează să mănânce atunci când mama trebuie să plece  câteva zile din cauza serviciului;
  • un copil de 5 ani se panichează când trebuie să facă un vaccin;
  • un copil care merge la școală poate începe să sufere de dureri de stomac sau de cap;
  • în loc să fie trist, un copil cu depresie poate fi iritabil, permanent nervos din cauza unor lucruri mărunte;
  • copilul pierde interesul de a face lucruri pe care înainte le considerau distractive.
În cazuri rare un copil poate trece de la perioade de depresie la perioade de fericire extremă în timpul cărora se simte neobișnuit de  fericit atractiv, inteligent și puternic. Aceasta este tulburarea bipolară sau maniaco-depresivă, care afectează 2% dintre copii. Experții cred că adolescenții și copiii cu tulburare bipolară pot experimenta o serie de probleme: deficit de atenție, comportament opozant, anxietate, iritabilitate

Psihologul recomandă părinţilor să fie atenţi la astfel de simptome.
  • Senzaţie de deprimare, tristeţe, plâns sau iritabilitate;
  •  Interes sau plăcere scăzută pentru activităţi, ceea ce poate duce la izolarea prietenilor sau retragerea din activităţile extra-şcolare;
  •  Schimbarea apetitului ce poate duce la fluctuaţii de greutate;
  •  Schimbări majore în ceea ce priveşte somnul (lipsa somnului sau somn excesiv);
  •  Agitaţie fizică sau lipsa totală a activităţii fizice;
  •  Oboseală excesivă sau nivel scăzut de energie;
  • Sentimentul de vinovăţie şi senzaţia „nu sunt bun de nimic”;
  •  Lipsa de concentrare şi dificultate de învatare la şcoala (performanţa şcolara scade simţitor).
Depresia este rezultatul mai multor factori şi variază de la o persoana la alta

Nu ignorați simptomele și cereți ajutorul unui specialist, dacă stările de tristeţe, irascibilitate, nervozitate sau lipsă de interes pentru sine persistă mai mult de câteva săptămâni. Anumite comportamente pot fi ușor decodate de părinți - copilul are rezultate slabe la învățătură, devine trist, retras, anxios. Există și manifestări mai subtile ale depresiei care pot  păcăli  cu ușurință părinții precum  îmbolnăviri repetate sau lenea.
Este o mare diferență între indispoziție și depresie. Indispoziția ca reacție normală la pierderi, eșecuri, nereușite cu care ne confruntăm din când în când, depresia persistă o perioadă lungă de timp cu simptome ca lipsa de concentrare, somn, apetit, gândire, energie, memorie.
Depresia este rezultatul mai multor factori şi variază de la o persoana la alta: evenimente traumatizante, cum ar fi moartea cuiva apropiat, divorţul părinţilor, eşecul în relaţii sau la un examen, așa numită «familie critică», abandonul, reprezentarea negativă a realităţii, stresul, frustrări.
 Dr. Spock "Îngrijirea sugaruui și a copilului"


13 ian. 2017

Efectele divorțului asupra copilului

Până în anii 70, divorțurile erau rare, astăzi 50% dintre căsătorii ajung la divorț.
Divorțul este adesea dificil pentru copil, el își manifestă dezacordul cu această schimbare negativă din viața lor prin izolare, furie și  depresie.

În cele mai multe cazuri divorțul duce la:
  • scăderea nivelului de trai;
  • adesea copiii se mută departe de prieteni și școală;
  • părinții sunt supărați și depresați, ceea ce îi face să îi suporte mai greu pe copiii;
  • copiii se autoînvinovățesc (nerealist) pentru divorț și simt că nu pot fi loiali unui părinte fără a-l nedreptății pe celălalt.
Lucrul pozitiv este că divorțul poate elibera copilul dintr-o casă "toxică" partea negativă este afectarea copiilor (uneori mulți ani) de "căderi emoționale".

Copiii sunt întotdeauna conștienți și deranjați de conflictele dintre părinți, indiferent dacă este luat sau nu în considerare divorțul. Este bine pentru ei să poată discuta despre aceste situații cu părinții lor separat sau împreună.
Este înțelept să nu audă cuvântul divorț rostit cu putere, la supărare.
Pentru copiii mici lumea este alcătuită numai din familie, care pentru ei este reprezentată de mama și de tata. A discuta despre divorț este ca și cum ați discuta despre sfârșitul lumii.

Divortul afecteaza copiii


De obicei copiii vor să știe:
  • unde vor sta?
  • de ce pleacă mama/tata?
  • de ce mami nu îl mai iubește pe tata?
  • cu ce am greșit eu?
  • eu de ce nu am dreptul la o familie ca toți prieteni mei?
  • unde voi merge la școală?
  • ce se va întâmpla cu părintele care se va muta?
  • au nevoie să audă că părinții îi iubesc în continuare și că ei nu au fost cu nimic de vină pentru divorțul părinților
  • ei au nevoie să pună întrebări, iar raspunsurile vor fi la nivelul lor de înțelegere
  • cel mai bine este să ascultați copiii și să raspundeți doar la ceea ce vă întreabă.
Cum putem explica unui copil ce înseamnă divorțul?

Cea mai bună modalitate de a-i ajuta pe copiii este să le oferiți opurtunității de a discuta frecvent despre emoțiile lor, spunându-le că e normal să se simtă așa.

Puteți spune:
  • părinții tăi se despart pentru că nu se mai iubesc, dar dragostea noastră pentru tine rămâne la fel de puternică.
  • suntem aici ori de câte ori ai nevoie și veți avea grijă de el de la micul dejun până la rezolvarea temelor pentru acasă.
  • recunoașteți și acceptați că lucrurile vor fi diferite de acum înainte.
Dacă părinții au prea multe probleme emoționale pentru a face acest lucru cu copiii este bine să apeleze la un specialist cu care va avea întâlniri periodice.
Copiii care au trecut printr-un divorț niciodată nu rămân neafectați. Unii se luptă cu sentimentul de furie, pierdere șau incertitudine, însă mulți dintre ei trăiesc o viață plină de fericită și împlinită.
Copiii care au relații pline de iubire  cu ambii părinți se dezvoltă mai bine.
Reacțiile emoționale sunt de așteptat la părinții și copiii, dar consilierea și terapia pot ajuta.