Părinți absenți sau liberali?

”Viața de familie este prima noastră școală pentru învățarea emoțiilor,”Daniel Goleman

Când un copil trăieşte o emoţie puternică trebuie întrebat cum se simte.

1. Cum te simţi când colegul te jigneşte?
2. Eşti bucuroasă când te joci cu păpuşile?

Copiii vor învăța astfel că este normal să experimenteze diverse emoţii şi să vorbească despre ele.

În perioada copilăriei se produc însemnate schimbări în viața afectivă a copilului. Emoțiile și sentimentele copilului însoțesc toate manifestările lui, fie că este vorba de jocuri, activități educative sau de îndeplinirea sarcinilor primite de la adulți. Emoțiile ocupă un loc important în viața copilului, exercită o puternică influență asupra conduitei lui.

Emoția este o trăire a unei persoane față de un eveniment important pentru acesta. 

- La 3 ani copii încep să prezinte semne de rușine, jenă, mândrie și vinovăție. Competența emoțională pe care o dobândesc copiii desemnează abilitatea acestora de a-și gestiona propriile emoții, precum de a recunoaște și de a se adapta la emoțiile celorlalți.

- Între 4-5 ani, identificarea este mai avansată. Această perioadă se caracterizează prin dezvoltarea vieții interioare în care are loc evenimentul complex ca rezonanță a evenimentelor reale.

- La vârsta de 6 ani, termenii utilizați pentru descrierea emoțiilor cresc în diversitate și cantitate. Copiii devin capabili să asculte ce spun alții despre emoțiile lor interne. Frecvența cu care copiii au fost implicați în limbajul emoțional are influență pe termen lung, favorizând dezvoltarea unor abilități mai bune legate de înțelegerea emoțiilor.

„Copiii trebuie să înveţe să-şi eticheteze corect emoţiile şi felul în care acestea i-au determinat să acţioneze. Dacă îi ajutăm pe copii să îşi îmbunătăţească conştiinţa de sine şi încrederea în sine, să îşi controleze emoţiile şi impulsurile supărătoare şi să îşi dezvolte empatia, răsplata lor nu va consta doar într-un comportament îmbunătăţit, ci şi în performanţe academice măsurabile.” (Goleman).

Cum învață copiii abilitățile emoționale? 

• Reacțiile adulților la emoțiile exprimate de copii

Modul în care părinții reacționează la exprimarea emoțională a copiilor lor determină exprimarea sau inhibarea emoțiilor acestora.

• Exprimarea propriilor emoții de către adulți

Expresivitatea emoțională a adulților devine un model pentru copii în ceea ce privește exprimarea emoțională. 

Exemplu: dacă adultul exprimă în mod frecvent emoții negative, copilul va exprima și el aceste emoții, datorită expunerii repetate la acestea.

• Discuţiile cu copiii despre emoţiile celorlalte persoane în anumite situaţii sau a personajelor din poveşti, punând accent pe consecinţele comportamentale ale acestora în plan social. 

1. Cum credeţi că s-a simţit Andrei când cineva i-a dărâmat castelul?
2.  Dar când a venit Vlad să il ajute?

• Experimentarea unor situații emoționale diferite și discuțiile cu părinții ajută copiii în înțelegerea situațiilor emoționale și în reacționarea adecvată în astfel de situații. 

Modul în care adulții discută problemele legate de emoții poate transmite sprijinul și acceptarea lor și poate contribui la conştientizarea de către copil a diferitelor stări pe care le experimentează. 

Exemplu:

• copiii crescuți de părinți ce promovează discuții despre experiențele relaționate cu emoții este mai probabil că își vor comunica propriile emoții și vor manifesta o mai bună înțelegere a emoțiilor celorlalți. 
• copiii crescuți de părinți care sunt adepții ideii că emoțiile, în special cele negative, nu trebuie discutate deschis, pot induce copiilor ideea că emoțiile nu trebuie exprimate, ceea ce afectează capacitatea de reglare emoțională a acestora.

Fiecare copil este diferit şi nu poate fi comparat „decât cu sine însuşi”. Şi totuşi, câteva lucruri esenţiale îi fac să fie asemenea:

• toţi au nevoie de dragoste, de securitate, de îngrijire şi de exerciţiu;
• toţi simt nevoia de recunoaştere şi acceptare;
• toţi caută un sprijin în adult şi chiar au nevoie de un anumit control din partea acestuia pe măsură ce îşi dezvoltă încrederea în sine şi dobândesc propria experienţă.

Capacitatea copiilor de a-şi recunoaşte şi exprima emoţiile, de a şi le stăpâni, de a le controla, de a înţelege şi a răspunde emoţiilor altora reprezintă paşi importanţi în dezvoltarea emoţională a copilului.
Locul central îl constitue dezvoltarea conceptului de sine, a percepţiei şi imaginii de sine a copilului - trăsături, capacităţi, motivaţii, dorinţe, nevoi, preferinţe, roluri sociale.

Copiii observă şi imită tot ce se petrece în jurul lor:

• ce face mama atunci când bebeluşul plânge?
• ce face tata atunci când cineva îl supără?
• ce face educatoarea atunci când este nervoasă?

Orice situaţie socială reprezintă pentru copil o oportunitate de învăţare; ei asociază un anumit comportament cu atingerea unui scop şi vor aplica comportamentul învăţat în situaţii noi.

Încetul cu încetul copilul va ajunge să răspundă la întrebarea „Cine sunt eu?”

Părinții care nu reușesc să îi învețe pe copii inteligența emoțională, pot fi împărţiţi în trei tipuri : 

1. Părinți absenți, care desconsideră, ignoră, sau bagatelizează emoțiile negative ale copiilor;

2. Părinți dezaprobatori, care își critică micuții atunci când aceștia afișează sentimente negative, și care îi pedepsesc sau îi ceartă pe copii pentru că și-au exprimat emoțiile ; 

3. Părinții liberali, care acceptă emoțiile copiilor și empatizează cu ei, dar nu îi îndrumă și nu stabilesc limite cu privire la comportamentul copiilor.

Dacă vă regăsiţi intr-una din situaţiile de mai sus, este cazul să actionaţi cât mai repede! Este spre binele copilului dumneavoastră.