Aveți trăsăturile unei personalități anxioase?

Anxietatea este o emoție firească.

Cu toții suntem mai mult sau mai puțin anxioști în fața unei situații care comportă un anumit risc: atunci când dăm examen,  când trebuie să vorbim în fața unei adunări, etc.

Nu este plăcut să trăiești o emoție precum anxietatea. Ea poate fi un stimul sau o stavilă.

Semnele şi simptomele anxietăţii generalizate pot varia în combinaţie şi severitate. 

• Agitaţie şi nerăbdare;

• Senzaţia de nod în gât;

• Oboseală, stare de slăbiciune;

• Dificultăţi în concentrare, senzaţia de „cap gol” sau de „vid mintal”;

• Stare de nervozitate sau iritabilitate;

• Tensiune musculară sau stare de încordare;

• Tulburări de somn (dificultăţi în a adormi, trezit în mijlocul nopţii, trezit devreme  dimineaţa, somn excesiv) sau somn neodihnitor;

• Preocupare exagerată pentru lucruri cotidiene, obişnuite sau pentru subiecte minore.

Persoanele anxioase au supărătoarea tendință de a vă implica în activități de prevenire a riscurilor. Ele au o reacție puternică la surpriză. Când intervine imprevizibilul, sistemul lor de alarmă se declanșează dând naștere la o emoție puternică.

Ca și în cazul altor probleme mentale, în anxietatea generalizată există o combinație de factori genetici, biochimici ai creierului, factori de mediu dar și consum de substanțe adictive.

Factori genetici - tendinţa de a dezvolta anxietate generalizată poate fi transmisă în familie. Se consideră că aportul factorilor genetici este de aproximativ 30%.Biochimia creierului - anxietatea generalizată a fost asociată cu dezechilibre ale unor neurotransmiţători (mesageri chimici care ajută la transmiterea informaţiei între celulele creierului). Atunci când cantitatea de neurotransmiţători (ex. noradrenalină, serotonina) nu este bine echilibrată, mesajele nu pot fi transmise în mod corespunzător şi pot apărea reacţiile specifice anxietăţii.Factori de mediu. Evenimentele traumatice şi/sau stresante cum ar fi abuzuri, moartea cuiva apropiat, divorţ, boală fizică gravă, schimbarea şcolii sau a locului de muncă, pot duce la apariţia anxietăţii generalizate. De asemenea anxietatea generalizată se poate agrava în perioadele de stres.

Consumul de substanţe adictive, cum ar fi alcoolul, cafeina sau nicotina, pot şi ele înrăutăţi starea de anxietate.

Personalitățiile anxioase sunt într-o suferință profundă. 

Cum să vă purtați cu astfel de persoane?

• să le inspirați încredere;

• să practicați un umor binevoitor;

• să le determnați să se trateze;

• să vă lăsați subjugați;

• să le luați prin surprindere;

• să le împărtășiți propriile voastre neliniști;

Debutul acestei tulburări de tip anxios are loc destul de timpuriu, dar semnele şi simptomele se dezvoltă mai lent decât în cazul altor tulburări de anxietate. Există şi posibilitatea ca tulburarea să apară mai târziu în cursul vieţii, în special după trăirea unor evenimente negative.

O persoană anxioasă are următoarele avantaje: conștiincios, prevede riscurile și  este un excelent profesionist. În schimb este mereu cu ochii în patru,  ceea ce îl istovește și îi aduce destulă suferință.

Când se manifestă prin îngrijorări excesive și nejustificate, la care se adaug alte tipuri de simptome, devine maladie și se  transformă în anxietate generalizată.

Terapia cognitiv-comportamentală este cea mai eficientă formă de tratament - majoritatea clienților obţin o reducere a simptomatologiei, dar cu toate acestea doar 50% dintre cei trataţi reuşesc să scape în mare parte de probleme. Tocmai de aceea cercetările în acest domeniu sunt intense şi se caută noi modalităţi specifice de tratament.

sursa: Francois Lelord - Cum să ne purtăm cu personalitățile dificile

Read More

Iubirea și compensațiile materiale pentru copil

Toți copiii vor jucării, a cerut vreun copil de la Moș Nicolae iubire?
Moș Nicolae, nu uita să aduci copiilor fericire, iubire, prezența părinților în viața lor.

In cabinetul meu vin copii cu tulburări psihice. Cum îi ajut?
Comunic în mod afectuos cu ei, le sporesc încrederea de sine.
O comunicare afectuoasă îl ajută pe copil să se vindece, încep să aibă o părere mai bună despre ei înșiși, să nu mai fie neastâmpărați la școală.


Psihologul îi ajută pe copii dar  nu poate fi zilnic cu ei. Părinții trebuie să fie afectuoși, mai eficienți cu copii, conștienți de propriile sentimente și mai înțelegători cu emoțiile copiilor.
Oricât de mult ne-am strădui să-i oferim copilului compensații materiale, faptul că nu poate să-și împărtășească sentimentele sau să primească sprijinul necesar când are nevoie îl doare pe copil, îl face să-și piardă încrederea în adulți, să se retragă și să se închidă într-o lume a lui.

Sentimentele copilului bune sau rele trebuie confirmate de părinți, comportamentele copilului trebuie limitate. Comunicarea afectuoasă, înțelegerea emoțiilor copilului, stilul de comunicarea verbală cu copilul este esențială.

Comunicarea începe la orice vârstă iar abilitatea de comunicare îl ajută pe părinte să pătrundă în universul copilului cu grijă și compasiune. Părinții trebuie să învețe să devină conștienți de sentimentele copiilor și să le răspundă acestora.

Nici un părinte nu se trezește dimineața spunând: Astăzi țip la copilul meu, o sa-l cicălesc și o să-l umilesc de câte ori este nevoie. Dar în ciuda intenției războiul începe...
Părinții nu își dau seama de puterea cuvintelor.

Compensațiile materiale NU înlocuiesc lipsa de afecțiune și timpul petrecut cu propriul copil. Părinții iși vor copiii în siguranță și mulțumiți. Tableta, telefonul mobil, sau o jucărie scumpă nu înlocuiește emoția pe care o așteaptă copilul din îmbrățișarea mamei.
Părinții vor copii politicoși, dar copiii devin nepoliticoși, părinții vor copiii ordonați, dar sunt dezordonați, vor să fie fericiți dar adesea nu sunt.

Părinții își pot învăța copilul să fie om, adică o făptură cu compasiune și curaj. Iubirea uneori nu este de ajuns.

Părinții au nevoie de sfaturi:
-Oferă-i copilului tău mai multă dragoste;
-Dă-i fetei mai multă atenție;
-Stai mai multă vreme cu băiatul tău.

„Iubirea este îndelung răbdătoare“ apostolul Pavel

sursa: Între părinte și copil- Dr.Haim G.Ginott

Read More

De ce copilul meu este așa de temător?

Părinții își dau seama că orice copil resimte frica și anxietatea, dar  nu își dau seama de sursele  anxietății.


Ce este anxietatea?

Copiii care manifestă
această tulburare sunt preocupați de comportamentul și competența lor în diferite aspecte ale vieții, precum performanța școlară, abilități sportive și relații sociale.
Cum se exprimă anxietatea la copiii între 3-6 ani?
Aceștia sunt extrem de duri cu sine și par să necesite asigurări din partea adulților.
Un copil nu trebuie niciodată amenințat cu abandonul.
Auzim în supermarket sau pe stradă câte un părinte exasperat țipând la copilul care întârzie în fața unei jucării: "dacă nu vii acum, să știi că te las aici!". 

Anxietatea este  o stare patologică afectivă caracterizată prin neliniște psihomotorie, teamă nedeslușită, frică fără obiect. Tulburarea emoțională se caracterizează printr-un sentiment de nesiguranță.

Plângeri referitoare la simptome fizice. 
Care sunt sursele anxietății?
Cea mai mare frică a copilului este că părinții nu îl mai iubesc și îl abandonează. Și odată cu respingerea, apare furia.

Părinții nu pot elimina întru totul anxietatea copiilor, dar îi pot ajuta să facă față mai bine dacă își exprimă înțelegerea pentru grijile lor și îi pregătesc înaintea evenimentelor care produc spaimă.

 sursa:Între părinte și copil Dr.HAIM G. GINOTT

Copiii care suferă de anxietate generalizată sunt deseori agitați, uneori ușor de iritat.

Simptome cognitive sunt cele obișnuite: dificultăți de concentrare, oboseală, fatigabilitate rapidă.


Atunci când copilul face asta, este mai bine să îl tragem de mână decât să-l amenințăm cu asemenea vorbe.
În cazul copiilor mici, vocea calmă a părinților și cuvintele lor iubitoare îl fac să suporte mai ușor despărțirile temporale, fără prea multă anxietate.


Copiii suportă stresul separării mai ușor dacă sunt pregătiți dinainte pentru această experiență. O bună pregătire presupune mult mai mult decât o explicație verbală obișnuită.
Copiii au nevoie de siguranță emoțională, fără să sădim în mintea lor sentimentul de vinovăție. Presupune o comunicare în limbajul jocului, a jucăriilor, un limbaj familiar copilului, limbaj care vorbește inimii lui.

Părinții  nu pot elimina întru totul anxietatea copiilor, dar îi pot ajuta să facă față mai bine dacă își exprimă înțelegerea pentru grijile lor și îi pregătesc înaintea evenimentelor care produc spaima.

Read More

Atelier de emoții- seria II

Socrate a lansat fraza devenită maximă: " Cunoaște-te pe tine insuți".

Se referea la una dintre componentele inteligenței emoționale: conștientizarea propriilor emoții în momentul in care ele apar.

Cel mai important element al inteligenței emoționale îl constituie emoțiile.

Atelierul de emoții a găzduit a doua serie de copii. Aceștia au identificat emoțiile, au înțeles utilitatea acestora în viața de zi cu zi. Învățând despre emoții înțelegem consecința comportamentelor noastre și a celor din jur.

Copiii din ziua de astăzi petrec mult timp in fata unui calculator, tabletă sau telefon. Oare acești copii, când vor ajunge adulți, se vor simți la fel de confortabil și în compania altor oameni ca în compania propriilor computere?

În atelier copiii au învățat să-și eticheteze corect emoțiile și să conștientizeze felul în care acestea îi determină să acționeze.

Broscuța Tobias, prietena copiilor din Atelier, îi învață cum să fie super broscuțe, să recunoască furia și să o controleze.

Atelierul de emoții s-a încheiat cu o surpriză dulce: tortul cu emoții - fața veselă și fața tristă- care a fost pe placul copiilor.

Vă așteptăm în Atelier să vorbim despre emoții cu broscuța Tobias. Mai multe detalii

Read More

Are copilul meu nevoie de terapie logopedică?

1. Copilul omite, deformează, înlocuiește, inversează unul sau mai multe sunete?

2. Copilul pronunță corect sunetele izolate, dar greșește în cadrul silabei sau a cuvântului?
3. Copilul are un limbaj neinteligibil datorită omisiunii sau inversării cuvintelor?
4. Copilul a suferit o intervenție chirurgicală (deviație de sept, părți despicate ale buzei, maxilarelor etc.) ?
5. Copilul a avut sau are probleme cu auzul?
6. Copilul se bâlbâie?
7. Copilul vorbește foarte repede, este agitat, își mișcă amplu mâinile, brațele, uneori chiar întregul corp? Dacă acest comportament nu este corectat la timp se poate transforma în bâlbâială.
8. Copilul nu reușește să scrie sau să citească bine deși are vârsta corespunzătoare pentru realizarea acestor activități?
9. Copilul confundă literele atunci când scrie sau citește – spre exemplu „d“ cu „b“?

Dacă răspunsul este afirmativ la oricare dintre întrebările de mai sus, înseamnă că o evaluare la un logoped este necesară.

Tulburările lexico-grafice au un impact negativ mai mare decât tulburările de pronunţie în activitatea şcolară sau în cea intelectuală în general.

M. Guţu înţelege prin tulburări de limbaj „toate abaterile de la normal, de la maniestările verbale tipizate, unanim acceptate în limbajul uzual, atât sub aspectul reproducerii cât şi al perceperii, începând de la dereglarea diferitelor componente ale cuvântului şi până la imposibilitatea totală de comunicare orală sau scrisă”.

Read More