Nu încerca să îți perfecționezi copilul, încearcă să perfecționezi relația pe care o ai cu el – Dr. Henker
A fi părinte presupune un șir nesfârșit de mici incidente, de conflicte periodice și de crize neașteptate care pretind o reacție, iar reacția nu e lipsită de consecințe. Ea ne influențează în bine sau rău personalitatea și respectul de sine. Din nefericire, chiar și unii părinți afectuoși reacționează în mod nociv pentru copil, învinovățesc, umilesc, etichetează, amenință, pedepsesc, predică și moralizează. De ce oare? Pentru că majoritatea părinților nu își dau seama câtă putere de distrugere au cuvintele lor! Asemenea tragedie nu stă în lipsa de afectivitate ci în lipsa de înțelegere. Pentru copiii noştri suntem un fel de oglinzi. Felul în care noi reacţionăm influenţează imaginea pe care copii şi-o formează despre sine. Suntem reperele cu ajutorul cărora se construiesc pe ei înşişi.
Când descurajăm visurile mari ale copiilor noştri o facem pentru că nu vrem să sufere sau să fie dezamăgiţi. Dar adevărata suferinţă vine din faptul că le spunem că nu vor reuşi. Atunci când îi încurajăm, când avem încredere în ei, când le „suflăm în jar”, copiii dezvoltă capacităţi incredibile. Când ne facem timp să-i ascultăm şi să le vorbim, aceştia se simt iubiţi, încurajaţi şi capabili. Stima lor de sine se dezvoltă, capătă încredere în ei înşişi şi dobândesc atitudini pozitive faţă de viaţă.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu