"Starea interioară, sufletească a părinţilor este cea care-l guvernează şi-l educă pe copil." S. Lazarev
Depresia, la copil, se exprimă prin tristețe dar și prin iritabilitate, nemulțumire, scăderea performanței școlare, autoînvinovățirea și dorințe de moarte. Există anumite aspecte specifice ale apariției și dezvoltării emoționalității la copii cu mascarea tristeții și transformarea ei în trăire depresivă; acestea modelează comportamentul și duce la instalarea adevăratelor tulburări depresive.
Tristețea este o condiție firească a emoționalității umane care machează existența noastră zilnică. Deși a trăit acestă stare și la 1 an și la 3 ani, la 6 ani copilul poate să o exprime verbal, spunând despre el "că este trist".
La copiii mici, tristețea este nonverbală și se exprimă prin: plâns, expresie facială modificată cu tristețe, modificarea apetitului, refuzul alimentației, modificări ale somnului, agitație.
Aceste atitudini sunt ușor de recunoscut și copilul este caracterizat de ceilalți ca fiind îmbufnat, trist, face pe supăratul, țâfnos, nemulțumit.Preșcolarul își poate trăi tristețea în liniște, izolat într-un colț, poate sta singur, departe de ceilalți copii, neparticipând la jocul lor.
Uneori se ascunde pentru a nu fi văzut, nu se mai joacă. Poate deveni instabil, irascibil, nemulțumit în condiții în care s-ar simți bine.
Crizele de mânie nejustificată sunt destul de frecvente, copilul se înfurie ușor, țipă, lovește, sparge, își îmbrâncește mama, nemulțumit, deși aceasta nu face decât să-l liniștească.
În cabinetul de psihologie, familia poate fi ajutată să depășească impactul cu tulburarea depresivă a copilului, va fi ajutată să își găsească echilibrul prin învățarea unor tehnici de rezolvare a modalității de comunicare a emoțiilor.
Cum reacţionaţi când copilul dumneavoastră se înfurie uşor, când ţipă, loveşte, muşcă?
Consideraţi că procedaţi corect în astfel de momente?
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu