Atelier de basme terapeutice

"Viața însăși este cea mai bună poveste." Hans Christian Andersen.

A fost odată ca niciodată... aşa începe orice basm, iar copiii iubesc basmele. Poveştile sunt o parte integrantă a vieţii noastre, ele ne pot îndeplini visele - iar visele noastre au forma unor poveşti, de cele mai multeori cu final fericit care ne însoţesc pe tot parcursul existenţei noastre.
Dincolo de "a fost odată ca niciodată", basmele vorbesc despre  cele șapte păcate de moarte ale copilăriei: vanitate, lăcomie, invidie, pofte sexuale, aviditate, lene.

Basmele le oferă copiilor o scenă pe care ei să își joace propriile conflicte interioare. Ascultând un basm, copiii proiectează în mod inconștient părți din ei înșiși asupra diferitelor personaje din poveste.

Basmele nu numai că fac parte din viețile copiilor dar și din viețile noastre de adulți. Imaginile și temerile din copilărie se insinuează de obicei în gândurile și conversațiile noastre, funcționează ca metafore pentru cele mai frecvente dorințe și cele mai profunde speranțe ale noastre. Tânjim după un prinț sau prințesă care să apară în viețile noastre și să ne completeze.

Copiii iubesc şi ascultă cu plăcere basmele pentru că răspund necesității lor de a şti, de a cunoaşte, de a întelege cum se împlinesc năzuinţele spre mai bine, spre frumos şi participă afectiv-imaginativ la acţiune. Oricât de simple şi de uşoare ar părea aceste povestiri, ele nasc, fără indoială, dorinţa de a fi asemănători cu cei buni care ajung fericiţi şi în acelaşi timp se naşte în suflet teama faţă de nenorocirile ce s-ar putea întampla dacă i-ar urma pe cei răi. Este de necrezut cu câtă sete privesc aceste inimi pure şi încă necoapte morala ascunsă a basmului, îi vezi trişti şi disperaţi atâta vreme cât eroul sau eroina povestirii sunt în impas şi îndură suferinţe, apoi strigă de bucurie când personajele iubite sunt salvate .

Chiar şi în lumea basmului copilul  face confuzie între lumile fictive şi reale. Pentru copil ficţiunea are valoare de trăire, dar o trăire aievea cu realitatea.

În călătoriile provocate de imaginarul din basme şi poveşti copilul se simte fericit, participă afectiv şi este alături de eroii pe care îi insoţeşte şi la bine şi la rău, imitându-i apoi în jocurile lor.

Lumea basmelor oferă o complexitate de personaje şi teme faţă de care copilul îşi arată simpatia sau antipatia. Copilul îşi recrutează modele etice pentru care copilul îşi manifestă repulsia, dezacordul. Acesta se regăsește într-o lume în care virtuţile sunt răsplătite iar ticăloșiile pedepsite. El trăiește imaginar momente asemenea eroilor săi preferaţi şi, simţindu-se viteaz, deși se ştie mic şi fricos, încearcă să devină mai curajos.

Copiii, adolescenţii şi adulţii sunt vrăjiţi de o poveste cu suspans…
Adaptarea basmelor pentru consiliere şi terapie poate anticipa problemele şi provocările pe care o persoană le va întâlni.

Sursa-Sheldon Cashdan-Vrăjitoarea trebuie să moară/psihologia basmului