Ce ar trebui să faceți când copilul dumneavoastră vă roagă să îl ajutați la teme?

"Sufletul se vindeca atunci când ești in preajma copiilor.' Feodor Dostoievski

În urma unor studii îndelungate, specialiștii au constatat următoarele:

• copiilor cărora li se dădeau creioane și hârtie deseori experimentau desenatul literelor și cifrelor;

• unii copii au un program încărcat cu lecții de pian, dans, lecții de pictură, ore de sport, de aceea lecțiile sunt  făcute târziu în noapte;

• copiii abordează învățarea pozitiv când îi văd pe părinții făcând eforturi de a continua să învețe;

• copii mici învățau foarte multe prin observarea părinților lor.

De ce teme pentru acasă?
La școlarii mici scopul principal al temelor pentru acasă este să îi obișnuiască cu ideea de a lucra în altă parte decât în clasă și să îi ajute să își dezvolte abilitatea de a-și administra timpul și de a-și organiza sarcinile.

Ce ar trebui să știți când copilul dumneavoastră vă roagă să îl ajutați la teme?

• Dacă sunt în încurcătură și apelează la dumneavoastră pentru clarificări, este bine să îl corectați și să le dați explicații.
• Dar dacă acesta vă roagă să îi faceți tema în locul lui, deoarece el nu înțelege ce are de făcut, mai bine discutați cu învățătoarea. 
• Dacă învățătoarea este prea ocupată pentru a-i acorda copilului  timp suplimentar, ați putea fi nevoit să îi acordați o mână de ajutor.
• Ajutați-l să înțeleagă ce are de făcut, nu faceți tema în locul lui!
• De  prea multe ori părinții sunt meditatori nepotriviți, nu pentru că nu știu suficient de mult, ci pentru că sunt prea mult implicați și se supără atunci când copilul nu înțelege.
• Metoda părintelui ar putea fi diferită de cea a învățătoarei.
• Atunci când copilul este zăpăcit de subiect  așa cum este acesta prezentat la școală, există posibilitatea să fie și mai zăpăcit atunci când subiectul este prezentat diferit de către un părinte. Asta nu înseamnă că părinții nu ar trebui niciodată să îl învețe pe copil, uneori rezultatele sunt excelente.
• Discutați  problema în detaliu cu învățătoarea mai întâi și faceți o schimbare dacă lucrurile nu merg așa cum ar trebui.
• Păstrați legătura cu învățătoarea și mergeți periodic la școală. Ar  trebui să considerăm problemele de la școală la fel de importante ca o febră cu temperatură ridicată pe care copilul o face. Reprezintă un indicator că ceva nu este în regulă și că trebuie luate măsuri cât mai repede, descoperită cauza pentru a face lucrurile mai bune.

Odată ce copilul devine convins că este prost, leneș sau rău, devine mai dificil pentru el să se schimbe.

sursa: dr. Spock " Îngrijirea  sugarului si a copilului - Dezvoltarea copilului de la naștere până la adolescență"

Read More

„Nu ești în stare de nimic!”

Copilul să-nvață când nu se răsfață - Anton Pann

În general, părinții solicită consiliere pentru schimbarea atitudinii și comportamentelor copiilor pe care le consideră indezirabile. Își doresc ca aceștia să dețină cunoștințe, priceperi, deprinderi, să se comporte civilizat, să aibă un limbaj adecvat, să relaționeze cu alți copii de vârsta lor, să se adapteze programului grădiniței/școlii, să evite comportamentele nepotrivite.

Consilierea părinților se adresează și crizelor parentale sau dificultăților pe care le au părinții în îndeplinirea rolurilor lor.
Părinții de astăzi, cu realizări profesionale deosebite, unii dintre ei, au eșuat în temele mari ale vieții.
Principalele traume psihice ale copilului sunt:
Abuz fizic – loviri, scuturări, bătăi, ciupituri, mușcături, aruncări, izolare etc.
Neglijare – copilul nu beneficiază de hrană, adăpost, îmbrăcăminte, îngrijire medicală; părintele nu oferă copilului sprijin emoțional, atenție; copilul nu reușește să relaționeze adecvat cu mediul fizic și social;
Expresii utilizate de către părinți:

• „nu ești în stare de nimic!”
• „m-ai făcut de rușine!”
• „niciodată nu reușești să...”;
• „faci ca mine, ca altfel...”;
• „te rog să taci, nu ai dreptul să spui nimic, ai greșit!”

Oare cum s-ar simți părinții dacă șeful le-ar adresa astfel de expresii?

În aceste condiții, mai reușește familia contemporană să răspundă nevoilor de dragoste și încurajare ale copiilor?
Sau încercăm să plătim singurătatea lor, părăsirea pe care le-o oferim, cu daruri, cu haine, cu școli scumpe, cu excursii, cu petrceri în centre moderne?
Mai târziu, îi vom certa că sunt nemulțumiți, că cer din ce în ce mai mult. Dar cer din ce în ce mai mult, că poate vor reuși să acopere marele gol pe care l-am creat noi înlăuntrul lor.Golul dinlăuntrul lor se face golul dintre noi.
Pentru cei mai mulți oameni, familia va fi singurul mod de a fi fericiți într-o lume nefericită, singurul loc în care se vor simți iubiți, înțeleși, ocrotiți și valorizați. Cu o condiție, promovarea adevăratelor valori moral-spirituale: dragoste, <<căci dacă dragoste nu e, nimic nu e (Sf. Apostol Pavel)>>, fidelitate, sinceritate, credință, speranță, optimism, bunătate.

Optimizând relațiile dintre părinți și copii, vom da valoare relațiilor din interiorul familiei și părinților, ca persoane. Un părinte care va ști cum să răspundă nevoilor copilului, își va dezvolta încrederea în sine și va avea o deschidere mai mare înspre copil.

Read More

Care sunt nevoile copilului?

Iubiți-vă copiii și bucurați-vă de ei pentru ceea ce sunt, pentru felul în care arată, pentru ceea ce fac și nu vă lăsați obsedați de calitățile care le lipsesc!

Cel mai sigur mod de a crește copii sănătoși din punct de vedere mintal este de a cultiva relații iubitoare. Iubitor înseamnă acceptarea copilului dumneavoastră ca o persoană în sine. 
Fiecare copil are propriile puteri și slăbiciuni, recompense și provocări. Iubitor înseamnă să vă adaptați așteptările pentru a se potrivi copilului dumneavoastră, și nu să adaptați copilul la așteptările pe care le aveți.

O altă parte a iubirii este găsirea unor modalități de a fi fericiți împreună. Fiecare familie are nevoie pentru a fi fericită de propriile valori.

Valorile familiei mele:

• Ne acceptăm așa cum suntem.

• Ne ajutăm unul pe altul în loc să ne criticăm.

• Încercăm lucruri noi.

• Ne cerem scuze când greșim.

• Ne bucurăm împreună zi de zi.

• Spunem "te rog" și "mulțumesc".

• Ne exprimăm emoțiile chiar și pe cele negative.

• Facem planuri împreună.

• Avem încredere unii în ceilalți.

• Ne jucăm împreună.

Copiii au nevoie de astfel de experiențe constant pe parcursul zilei.

Ce anume stimulează dezvoltarea normală și armonioasă-emoțional, social și intelectual?

Un copil are nevoie să știe că aparține uni adult de încredere care îl iubește. Pornind în viață cu o astfel de fundație solidă, copilul poate face față mai ușor provocărilor pe care le întâlnește pe măsură ce crește - mersul la școală, încercarea unor activități mai dificile, depășirea obstacolelor și a dezamăgirilor.
Trăsăturile pozitive ale copilului se dezvoltă în mod natural atunci când aceștia sunt iubiți și îngrijiți de părinți. Experiențele copiilor din primii ani de viață, au un efect profund asupra personalității lor.

De ce este atât de important un îngrijitor iubitor-mama, tata, un bunic-pentru dezvoltarea copilului mic? 

Deoarece copiii își dezvoltă atitudinea de bază și toate aptitudinile prin relație cu cei din jur. Când sunt tratați cu multă atenție, ei văd pe cei din jur ca fiind iubitori și pe el însuși demn de a fi iubit. Părinții le oferă copiilor dragostea lor, mândria și bucuria pe care o simt în urma micilor realizări ale acestora, jucării bine alese cu care să se joace, răspunsuri la întrebări. Toate acestea sunt atitudinile și activitățile care fac să crească profunzimea sentimentelor și inteligența copiilor.



sursa:Dr. Spock-" Îngrijirea copilului și a sugarului"

Read More

Cum interpretăm împrejurările

   "Oamenii sunt perturbați nu de împrejurări, ci de modul în care le interpretează"

 putem considera această maxima a lui Epictet cheie a consilierii și terapiei cognitiv comportamentale. 

Ceea ce provoacă tulburări în viața oamenilor nu sunt evenimentele în sine, ci modul de a judeca, evalua și interpreta aceste evenimente.

Oamenii cred că alți oameni sau circumstanțele nefavorabile sunt responsabile pentru stările afective negative pe care le trăiesc ei. În realitate, același eveniment poate declanșa reacții emoționale foarte diferite, în funcție de modul în care este evaluat și interpretat. 

De exemplu, pentru același eveniment/stimul, oameni diferiți pot avea emoții diferite pentru că au cogniții diferite (gândesc diferit) despre un eveniment. 
Gândurile și imaginile obișnuite au fost denumite de Beck gânduri negative automate, deoarece ele se declansează spontan și au un caracter involuntar, neconștientizat. În cazul în care acestea au un caracter negativ și nerealist, subiectul va deveni perturbat emoțional

Cum să-ti sporești bucuria de a trăi? Ion Radu-Tomșa ne învață în câteva cuvinte cum putem spori această bucurie.

• Aproape de natură - prin dieta, mișcare, odihnă. 
• Aproape de oameni - comunică sincer, nu-i judeca, încearcă să-i înțelegi. 
• Aproape de tine însuți - cultivă autostima, nu te judeca prea aspru, înțelege că ești unic. 
• Aproape de divinitate - în fiecare există o scânteie divină. Descoper-o! 
• Cere ce vrei, dar nu emite pretenții: indrăznește acum! 
• Acceptă, pentru moment, orice se întamplă! 
• Emite tot mai multă iubire, chiar dacă nu obții ceea ce vrei. 
• Abordează viața cu entuziasm! 
• Gândește pozitiv, eliberează-te de prejudecăți! 
• Folosește-ți creierul integral; dă credit intuiției, imaginației și puterii creatoare. 

Reușim, fiecare dintre noi, să aplicăm zilnic măcar 2-3 din lucrurile enumerate mai sus?

Read More

Cum să vorbești cu copilul tău despre sex?

"Copilul are viată sexuală" este o afirmație care îi frapează pe mulți. Şi aceasta pentru că toţi oamenii şi-au refulat propria sexualitate infantilă şi din acest motiv ei nu o mai remarcă la copii. Psihanaliza, în primul rând întemeietorul ei Sigmund Freud, a descoperit la copil o viaţă sexuală intensă.

Dezvoltarea psihosexuală a copilului produce confuzie și jenă din partea părintelui. Uneori părintele se întreabă dacă este normal comportamentul sexual al copilul, ar dori să îi ofere informații, dar nu prea multe.

Progresiv, copiii se identifică cu părinţii de acelaşi sex, au multiple fantasme în acest sens, fetiţa se îmbracă în hainele mamei, se încalţă cu încălţămintea ei, se rujează, în timp ce băiatul ia pălăria tatălui, îi îmbracă și hainele, ia un băţ care va ţine loc de pistol şi îl va împuşca pe tată.

Cum să vorbești cu copilul tău despre sex?

Este important inițierea și menținerea  comunicării deschise cu  copilul.

Părinții vor ca propriul copil să aibă informații adecvate vârstei, corecte și de folos. Obținerea informațiilor de la părinte îl face pe copil să fie deschis și să-și împărtășeacă problemele cu părintele.

Ce trebuie să știe copilul la vârsta de 5 - 7 ani?

• că toate ființele vii se reproduc;
• cum cresc și se înmulțesc plantele și animalele;
• ca toți trăim un ciclu de viața cu început și sfârșit incluzând sexualitatea la toate vârstele;
• oamenii experimentează plăcerea sexuala în diferite moduri;
• că identitatea sexuală include orientarea sexuală;
• că trebuie să ne protejăm sănătatea;
• lucrurile de bază despre HIV/SIDA;
• cum să începem, dezvoltam și sfârșim o relație;
• cum să recunoștem și să ne protejăm de un eventual abuz sexual și pericolele sale (de exemplu persoanele care abuză sexual pot părea blânzi, prietenoși și iubitori, pot fi prieteni sau membri ai familiei)

Este masturbarea copilului un motiv de îngrijorare? 

Mamele pot confirma că micuţii lor se scarpină în zona genitală, se joacă cu organul lor sexual, chiar dacă sunt bătuţi peste mână, acest comportament nefiind altceva decît masturbare, chiar dacă nu vrem să o recunoaştem asta.

Masturbarea sau autostimularea apare la copilul mic după vârsta de 2 ani. Specialiștii consideră masturbarea un comportament normal. La vârste mici copilul  nu asociază masturbarea cu sexul. Este un joc nou pe care l-au descoperit, atunci când se ating simt plăcere. Autostimularea poate fi o modalitate prin care copilul scapă de rutină și plictiseală, se elibereză de stres, tensiune, neliniște.

Pentru copilul de până la 3 ani.

• mesajul transmis copilului să fie unul pozitiv, nu unul asociat cu frica și rușinea;

• limităm manifestarea acestui comportament în public, putem distrage atenția cu o jucărie preferată;

• dacă interzicem sau limităm acest comportament pentru obține contrariul.

Pentru copilul de 4-5 ani

• Explicăm că acest comportament poate fi acceptabil în intimitate, nu în public;

• Vom folosi cuvântul nu este politicos, decât este rușine. “Să îți atingi penisul poate fi plăcut, și eu când eram copil mă jucam uneori astfel, dar când faci asta prea des poți să pierzi alte lucruri și jocuri foarte plăcute. Ce altceva ți-ar mai plăcea să faci? Ce putem noi face acum împreună?”

De ce apare și cum o putem gestiona?

Masturbarea este considerată normală la copii.

Trebuie subliniată gravitatea interdicţiei masturbării falice - bătaia, legarea mîinilor etc. - căci copilul va regresa în etape anterioare ale dezvoltării libidinale dezvoltând fantasme sadice, halucinaţii, regresie exprimată prin onanie compulsivă, ticuri, bâlbâieli, insomnie, encoprezie, enurezie.

Aceste discuții cu copilul, nu sunt foarte confortabile pentru adult, reprezintă un prilej important de apropiere și de sprijinire a copilului în a-și dezvolta o sexualitate sănătoasă. Disconfortul nostru, al adulților, poate să fie prea mare și atunci,  mai degrabă decât să transmitem copilului un mesaj în care el să simtă jena noastră față de acest subiect, putem ruga o persoană apropiată copilului (soţul/soţia, o altă rudă sau chiar educatoarea) să aibă această discuție cu copilul.

sursa : www.psihanaliza.org

Read More