27 nov. 2015

De ce copilul meu este așa de temător?

Părinții își dau seama că orice copil resimte frica și anxietatea, dar  nu își dau seama de sursele  anxietății.


Ce este anxietatea?

Copiii care manifestă
această tulburare sunt preocupați de comportamentul și competența lor în diferite aspecte ale vieții, precum performanța școlară, abilități sportive și relații sociale.
Cum se exprimă anxietatea la copiii între 3-6 ani?
Aceștia sunt extrem de duri cu sine și par să necesite asigurări din partea adulților.
Un copil nu trebuie niciodată amenințat cu abandonul.
Auzim în supermarket sau pe stradă câte un părinte exasperat țipând la copilul care întârzie în fața unei jucării: "dacă nu vii acum, să știi că te las aici!". 

Anxietatea este  o stare patologică afectivă caracterizată prin neliniște psihomotorie, teamă nedeslușită, frică fără obiect. Tulburarea emoțională se caracterizează printr-un sentiment de nesiguranță.

Plângeri referitoare la simptome fizice. 
Care sunt sursele anxietății?
Cea mai mare frică a copilului este că părinții nu îl mai iubesc și îl abandonează. Și odată cu respingerea, apare furia.

Părinții nu pot elimina întru totul anxietatea copiilor, dar îi pot ajuta să facă față mai bine dacă își exprimă înțelegerea pentru grijile lor și îi pregătesc înaintea evenimentelor care produc spaimă.
 sursa:Între părinte și copil Dr.HAIM G. GINOTT


Copiii care suferă de anxietate generalizată sunt deseori agitați, uneori ușor de iritat.
Simptome cognitive sunt cele obișnuite: dificultăți de concentrare, oboseală, fatigabilitate rapidă.


Atunci când copilul face asta, este mai bine să îl tragem de mână decât să-l amenințăm cu asemenea vorbe.
În cazul copiilor mici, vocea calmă a părinților și cuvintele lor iubitoare îl fac să suporte mai ușor despărțirile temporale, fără prea multă anxietate.


Copiii suportă stresul separării mai ușor dacă sunt pregătiți dinainte pentru această experiență. O bună pregătire presupune mult mai mult decât o explicație verbală obișnuită.
Copiii au nevoie de siguranță emoțională, fără să sădim în mintea lor sentimentul de vinovăție. Presupune o comunicare în limbajul jocului, a jucăriilor, un limbaj familiar copilului, limbaj care vorbește inimii lui.

Părinții  nu pot elimina întru totul anxietatea copiilor, dar îi pot ajuta să facă față mai bine dacă își exprimă înțelegerea pentru grijile lor și îi pregătesc înaintea evenimentelor care produc spaima.



23 nov. 2015

Atelier de emoții- seria II


Socrate a lansat fraza devenită maximă: " Cunoaște-te pe tine insuți".
Se referea la una dintre componentele inteligenței emoționale: conștientizarea propriilor emoții în momentul in care ele apar.
Cel mai important element al inteligenței emoționale îl constituie emoțiile.
emotii corect etichetate
Atelierul de emoții a găzduit a doua serie de copii. Aceștia au identificat emoțiile, au înțeles utilitatea acestora în viața de zi cu zi. Învățând despre emoții înțelegem consecința comportamentelor noastre și a celor din jur.
Copiii din ziua de astăzi petrec mult timp in fata unui calculator, tabletă sau telefon. Oare acești copii, când vor ajunge adulți, se vor simți la fel de confortabil și în compania altor oameni ca în compania propriilor computere?

În atelier copiii au învățat să-și eticheteze corect emoțiile și să conștientizeze felul în care acestea îi determină să acționeze.

broscuta Tobias




Broscuța Tobias, prietena copiilor din Atelier, îi învață cum să fie super broscuțe, să recunoască furia și să o controleze.

Emotie dulce




Atelierul de emoții s-a încheiat cu o surpriză dulce: tortul cu emoții - fața veselă și fața tristă- care a fost pe placul copiilor.







Vă așteptăm în Atelier să vorbim despre emoții cu broscuța Tobias. Mai multe detalii

13 nov. 2015

Are copilul meu nevoie de terapie logopedică?


1. Copilul omite, deformează, înlocuiește, inversează unul sau mai multe sunete?
2. Copilul pronunță corect sunetele izolate, dar greșește în cadrul silabei sau a cuvântului?
3. Copilul are un limbaj neinteligibil datorită omisiunii sau inversării cuvintelor?
4. Copilul a suferit o intervenție chirurgicală (deviație de sept, părți despicate ale buzei, maxilarelor etc.) ?
5. Copilul a avut sau are probleme cu auzul?
6. Copilul se bâlbâie?
7. Copilul vorbește foarte repede, este agitat, își mișcă amplu mâinile, brațele, uneori chiar întregul corp? Dacă acest comportament nu este corectat la timp se poate transforma în bâlbâială.
8. Copilul nu reușește să scrie sau să citească bine deși are vârsta corespunzătoare pentru realizarea acestor activități?
9. Copilul confundă literele atunci când scrie sau citește – spre exemplu „d“ cu „b“?

Dacă răspunsul este afirmativ la oricare dintre întrebările de mai sus, înseamnă că o evaluare la un logoped este necesară.


Tulburările lexico-grafice au un impact negativ mai mare decât tulburările de pronunţie în activitatea şcolară sau în cea intelectuală în general.

M. Guţu înţelege prin tulburări de limbaj „toate abaterile de la normal, de la maniestările verbale tipizate, unanim acceptate în limbajul uzual, atât sub aspectul reproducerii cât şi al perceperii, începând de la dereglarea diferitelor componente ale cuvântului şi până la imposibilitatea totală de comunicare orală sau scrisă”.