Gelozia dintre frați

Gelozia între frați - o tradiție străveche și tragică.

Când sosesc frații și surorile, copilul luptă cu ei pentru dragostea exclusivă a ambilor părinți.
Poveștile biblice despre  invidie și răzbunare demonstrează că gelozia a fost o problemă pentru părinții și copii încă din vremuri străvechi. Și totuși în zilele noastre putem învăța  să reducem la minim sentimentele de gelozie ale copiilor noștri.
Când anunțăm binecuvântatul eveniment unui copil mic, cel mai bine este să evităm explicațiile lungi și falsele așteptări, precum:

"Te iubim așa de mult și ești minunat, încât tati și mami au hotărât să aibă un bebeluș exact  ca tine. Va fi bebelușul tău. Și o să ai întotdeana pe cineva cu care să te joci".

Explicația aceasta nu este nici onestă, nici convingătoare. Copilul ajunge la o concluzie mai logică:
"Dacă mă iubea cu adevărat, nu-și găseau alt copil. Nu sunt îndeajuns de bun, așa că vor să mă schimbe pe un model nou".

E dureros să împarți cu altcineva iubirea unui părinte. Potrivit experienței unui copil, să împarți înseamnă să primești mai puțin. Aceștia ar trebui să presupună că au copii geloși chiar dacă gelozia nu este vizibilă. 

Gelozia își are originea în dorința copilului de a fi unica ființă iubită fără limite de către  părinți.

Când copiii își exprimă gelozia, ea reapare deghizată în fel și chip, sub formă de simptome și de purtări rele.
Unii copii și-o exprimă prin:

• tuse și erupții pe  piele;
• pipi în pat, exprimând prin intermediul unui organ ceea ce ar trebui să  exprime cu altul;
• există copii care se manifestă distructiv (sparg obiecte în loc să-și spună cu glas tare resentimentele);
• alți copii își smulg părul și își rod unghiile.

Toți acești copii au nevoie să își exprime sentimentele prin vorbe, nu prin simptome.

Părinții pot ajuta copilul să își exprime sentimentele.

• Nici pedeapsa egală și nici lauda egală nu pot stinge dorința de iubire exclusivă;
• Evitați comparațiile ( de ce nu poți  și tu să fii la fel de politicos ca sora ta?);
• Atribuirea de roluri ( unul este "micul meu rebel" , celălalt este un "îngerașul meu");
• Evitați să interveniții în certurile dintre frați, deoarece aceștia pot să își ia singuri apărarea - atunci când părinții se concentrează asupra atribuirii vinei, unul dintre copiii cu siguranță se va simți mai afectat și mai gelos;
• Gelozia poate afecta negativ mult mai mult și persistă mai mult dacă este suprimată decât când copilului i se permite să și-o exprime deschis. În această situație  există ocazia de a-l învăța pe copil  că sentimentele lui  sunt de înțeles și acceptabile: "știu cum te simți, însă nu trebuie să îți faci griji, pentru că noi te iubim la fel de mult".
• Închiderea în sine este o problemă. Copilul care este nefericit din cauza geloziei, are nevoie de afecțiune, reasigurări și să fie pus să interacționeze cu lumea mai mult  decât copilul care își manifestă sentimentele deschis, uneori chiar agresiv.

 În cazul în care copilul dumneavoastră pare că nu poate să treacă peste sentimentul de gelozie și manifestă un comportament nepotrivit constant, depresie sau obsesie pentru fratele său, este bine să consultați un psiholog specializat în probleme de comportament și dezvoltare a copilului.

sursa: Dr.Spock "Îngrijirea sugarului și a copilului"
          Dr.Haim, G. Ginott "Între părinte și copil" 

Read More

Cum putem să vorbim cu copilul despre doliu?

Moartea este un fapt al vieții cu care fiecare copil trebuie să se obișnuiască.

Pentru unii moartea unui peștișor din acvariu este primul contact cu acest fenomen.
Atât timp cât adulții nu se simt în largul lor când au de-a face cu fenomenul morții, nu e de mirare că nu știu cum pot  sprijini copiii să-l  înțeleagă și să-l accepte.
O modalitate de a evita discuția despre moarte și de a-și concentra atenția asupra a ceea ce este imaterial, spiritual este evidențiată de remarca" îngerii au venit și au luat sufletul bunicului, iar acum este în cer împreună cu bunica".
"Nu-ți face probleme legate de moarte. Nimeni n-o să moară în curând. De unde ți-a venit ideea asta?"

În perioada preșcolară, ideile copiilor despre moarte sunt influențate de tendințele magice ale gândirii lor. Copiii de această vârstă ar putea crede ca moartea este reversibilă și că persoana moartă va reveni cândva.
Ei pot considera moartea ca ceva contagios, ca o răceală și se tem că cineva ar muri în curând.
Din moment ce aceasta este vârsta la care copiii iau totul în sensul propriu, este important să nu vă referiți la moarte ca la a merge la culcare. Mulți copiii vor deveni în această situație îngroziți la gândul de a adormi, deoarece în acest caz ei (sau altcineva care ar adormi) ar putea să moară.
Copiii mici gândesc în termeni concreți: "Cum va putea respira bunica dacă este sub pământ?"
Părinții îl pot ajuta pe copil fiind la fel de concreți "Bunica nu mai poate respira. De asemenea ea nici nu va mai mânca. A fi mort înseamnă: corpul tău încetează să mai funcționeze, nu te mai poți mișca, și nu mai poți face altceva. Odată ce ai murit nu mai poți învia la loc".
Mai târziu, după 9 ani, copiii încep să înțeleagă că moartea este ceva ireversibil și cu ocazia aceasta încep să perceapă durerea pierderii. Aceasta se manifestă ca o rupere a legăturii atașamentului însoțită de sentimente de insecuritate, anxietate și vinovăție.
Cum putem să vorbim cu un copil despre doliu?

• Indiferent de întrebările care se pun, trebuie să se  răspundă cât mai onest;
• Explică ce s-a întâmplat în așa fel în care copilul să înțeleagă;
• Încurajează-l să vorbească, ascultă-l și încurajează-i sentimentele;
• Răspunde-i la întrebări scurt și simplu, nu spune că e prea mic să înțeleagă;
• Nu-i provoca frica;
• Asigură-l că este iubit, protejat și în siguranță;
• Exprimă afecțiunea, suport și grijă;
• Nu ascunde sentimentele tale.

Read More