Durerea unui copil este cutremurătoare, căci el nu se poate apăra de răul făcut de ceilalţi.
Numărul de copii aduși în cabinetul de psihologie pentru a trata perturbările de anxietate crește constant. Sunt tulburări de panică la copii de 7-9 ani, precum și fobia școlară la copii care au doar 7-8 ani.
Anxietatea este neliniște, teama care se manifestă la copii încă din primele zile de viață.
Putem spune că neliniștea este un element înnăscut în ființa umană, element cu care care v-a trebui să se descurce în fiecare etapă a vieții sale.
Formele prin care anxietatea se manifestă evoluează odată cu dezvoltarea copilului.
Atunci când reușim să recunoaștem semnele prevestitoare, putem interveni mai rapid și mai eficient.
Reacțiile anxioase:
Plânsul, țipetele stridente, urletele și crizele incontrolabile sunt întotdeauna semnul uni panici intense ale copilului în fața disconfortului pe care îl simte.
Tulburările somnului Pentru un copil de patru ani sau mai mare care refuză să meargă în pat sau nu reușește să adoarmă, este un semn de anxietate indiferent de celelalte scuze:
- "Nu sunt obosit"
- "Este prea devreme"
- "Mă gândesc la prea multe lucruri"
- "Sunt monștri în camera mea"
- "E prea întuneric"
- "E prea mult zgomot"
Comportamente nepotrivite Unii copii simt nevoia să atragă atenția anturajului, fie prin plânsete, cereri constante sau prin comportamente nepotrivite sau deranjante. Astfel ei se asigură că nu sunt uitați, că nu se vor trezi singuri, într-un vid. Acești copii au nevoia să găsească un sentiment de securitate. E necesar să li se impună reguli clare și trebuie învățați să le respecte.
Copilul ideal este acel copil care întotdeauna este calm, drăguț, politicos, care zâmbește și nu plânge niciodată. Este genul de copil pe care numeroși părinți îl invidiază, mai ales dacă proprii copii sunt turbulenți și deranjanți.
Dar ce se întâmplă cu această mică ființă aproape perfectă? În aparență este fericit, dar în realitate, este mort de frică. Acest copil nu trăiește, el supraviețuiește. El simte o formă de panică în fața unei eventuale singurătăți, trăiește așadar o foarte puternică anxietate.
Anxietatea generalizată este o neliniște care afectează aproape toate domeniile vieții. Un copil care suferă de o asemenea formă de anxietate se teme de tot: situații noi, străini, sunete stridente, liniște, întuneric, deplasarea cu automobilul, animale, insecte, ceilalți copii, profesorii, eșecurile, întârzierile.
La copii, anxietatea generalizată este adesea însoțită de diverse probleme din care amintim: tulburările obsesiv-compulsive (TOC), hiperactivitatea, depresia, tulburările grave de comportament.
Fobia școlară. Copilul care dezvoltă o fobie școlară se teme atât de tare să se ducă la școală, încât atunci când vine ora de plecare plânge, face crize de panică, prezintă dureri abdominale. Părinții se simt neajutorați în fața situației și ca urmare se instalează o situație conflictuală cu micuțul lor.
Tulburarea de panică. La copil tulburarea de panică duce adesea la fobii:socială și școlară, la tulburări accentuate ale somnului și conduce, cel mai adesea, la depresie.
Depresia. Copilul depresiv poate prezenta semne diverse: schimbări bruște de dispoziție, atitudini agresive, tulburări ale somnului, o modificare a rezultatelor școlare, o diminuare a activităților școlare, plângeri legate de dureri fizice, o pierdere a energiei, modificarea apetitului sau a greutății. Putem simți la el tristețe, plictiseală, indiferență, o încetineală intelectuală, tendința de izolare.
În realitate copilul depresiv și-a pierdut reperele de viață.
sursa: "Cum înlăturăm anxietatea copiilor noștri"Louise Reid
