31 aug. 2015

Povestea peștișorului curcubeu


Prietenia e cel mai mare dar

În marele ocean trăia odată un pește curcubeu. Era cel mai frumos pește și era foarte mândru de asta. Solzii lui străluceau și aveau toate culorile curcubeului: roșu, albastru, verde, portocaliu, mov, galben. De aceea i se spunea peștele curcubeu.
Peștele curcubeu este foarte mândru de solzii lui. 
Ceilalti pesti se învârteau în jurul lui și se minunau de cât de frumos este.

30 aug. 2015

Câinele și oglinda

                                         

„Rătăcind pe ici, pe colo, un câine uriaș ajunse într-o odaie care avea pe toți pereții oglinzi imense.

Logopedie

Ce este?

Un demers de stimulare a apariţiei şi dezvoltării limbajului (vorbit, scris, citit), precum şi unul de identificare şi recuperare a dificultăţilor de pronunţie sau a tulburărilor de vorbire.
Procesul începe întotdeauna cu evaluarea nivelului de dezvoltare a limbajului la copilul tău.
Urmează apoi crearea unei strategii de lucru personalizate, în acord cu specificul copilului şi cu ritmul familiei.

 Când?

Intervenţia clasică începe atunci când, ajuns la vârsta de 3 ani şi jumătate, copilul nu poate încă să pronunţe corect toate sunetele limbii materne. Uneori, recuperarea logopedică este necesară pentru că, deşi pronunţă corect  sunetele, copilul are o dificultate în a-şi găsi cuvintele, a numi obiectele sau se bâlbâie.
În unele cazuri,  logopedia este indicată şi mai devreme de 3 ani şi jumătate – în situaţia în care copilul tău întâmpină o dificulate în apariţia şi dezvoltarea limbajului. Un indiciu în acest sens ar fi că  între 1 an jumătate şi 2 ani, un copil ar trebui să aibă un vocabular între 50 şi 400 de cuvinte.
În situaţia copiilor cu tulburări (pareze spastice, atonii musculare, sindrom Down), intervenţia stimulării limbajului poate începe de la 9 luni.
Mai târziu, după ce copilul a fost integrat în şcoală, logopedia este soluţia în cazul tulburărilor de scris (disgrafie), citit (dislexie) şi calcul matematic primar (acalculie).

Un demers de stimulare a apariţiei şi dezvoltării limbajului (vorbit, scris, citit)
Cum se desfăşoară?

În două etape. Mai întâi printr-o evaluare corectă şi apoi prin recuperarea propriu-zisă.
Primul pas este evaluarea logopedică şi se realizează în cadrul unei şedinţe de maxim 60 de minute.
În urma evaluării, veţi primi din partea terapeutului diagnosticul logopedic, împreună cu un plan de recuperare personalizat pentru nevoile copilului vostru. Planul va include şi recomandarea terapeutului cu privire la frecvenţa şedinţelor de terapie logopedică.

Al doilea pas este intervenţia logopedică propriu-zisă ce include atât şedinţele cu logopedul cât şi un program constant de lucru acasă, realizat zilnic de către părinţi sau (în cazul patologiilor) de către terapeuţii susţinători.
În funcţie de nevoile copilului şi de disponibilitatea voastră, programul de intervenţie se realizează într-un interval de 1-3 şedinţe săptămânale.
Durata unei şedinţe este de 50 de minute.

Ce e bine să ştiți?

Că programul de recuperare realizat de logoped trebuie susţinut printr-o implicare activă şi constantă a voastră, a părinţilor.
De aceea, la sfârşitul fiecărei şedinţe de logopedie, veţi primi din partea terapeutului o fişă cu teme pentru acasă, pentru a putea să lucraţi cu copilul vostru câte 10-15 minute  în fiecare zi (în afara zilelor cu şedinţe de cabinet).
Pentru un efect optim al planului de recuperare logopedică, este important să comunicaţi clar cu copilul vostru, să dozaţi în mod echilibrat corecţia (pentru a evita apariţia unor blocaje ale copilului) şi să îi stimulaţi prin joc abilităţile de pronunţie şi dezvoltarea limbajului.

Inteligenta emoțională în educaţia copiilor


Fiecare copil este diferit şi nu poate fi comparat „decât cu sine însuşi”
Copiii din ziua de astăzi petrec mai mult timp singuri decât oricând în istoria omenirii, cu ochii fixaţi pe un monitor.  Oare aceşti copii experţi în tehnologie vor ajunge nişte adulţii care să se simtă la fel de confortabil în compania altor oameni ca în compania propriilor computere”. (Goleman).

 Fiecare copil este diferit şi nu poate fi comparat „decât cu sine însuşi”. Şi totuşi, câteva lucruri esenţiale îi fac să fie asemenea: toţi au nevoie de dragoste, de securitate, de îngrijire şi de exerciţiu. Toţi simt nevoia de recunoaştere şi acceptare.
Toţi caută un sprijin în adult şi chiar au nevoie de un anumit control din partea acestuia pe măsură ce îşi dezvoltă încrederea în sine şi dobândesc propria experienţă.

Vârsta preşcolară constituie o perioadă destul de lungă în care se produc însemnate schimbări în viaţa afectivă a copilului. Emoţiile şi sentimentele preşcolarului însoţesc toate manifestăriile lui, fie că este vorba de jocuri, de cântece, de activităţi educative, fie de îndeplinirea sarcinilor primite de la adulţi. Ele ocupă un loc important în viaţa copilului şi exercită o puternică  o influenţă asupra conduitei lui. Emoţia este o trăire a unei persoane faţă de un eveniment important pentru aceasta.

În jurul vârstei de 3 ani, identificarea se manifestă prin creşterea stărilor afective difuze în care copilul plânge cu lacrimi şi râde cu hohote, în exploziile lui de afecţiune, de abandon sau de mânie, după care se simte vinovat. In toate aceste împrejurări exprimarea spontană este treptat influenţată de conduitele admise şi respinse din viaţa de toate zilele.

Între 4 şi 5 ani, identificarea este mai avansată. Perioada preşcolară se caracterizează prin dezvoltarea vieţii interioare în care are loc evenimentul complex ca rezonanţa a evenimentelor reale.

La vârsta de 6 ani, termenii utilizaţi pentru descrierea emoţiilor cresc în diversitate şi cantitate. Copiii devin capabili să poarte discuţii cu alţii despre emoţiile lor interne sau pot să asculte ce spun alţii despre emoţiile lor. Frecvenţa cu care copii au fost implicaţi în limbajul emoţional are influenţă pe termen lung, favorizând dezvoltarea unor abilităţi mai bune legate de înţelegerea emoţiilor.
Dezvoltarea abilităţilor emoţionale ale copiilor preşcolari este importantă pentru că ajută la formarea şi menţinerea relaţiilor cu ceilalţi; pentru că ajută copii să se adapteze la grădiniţă; pentru că previne apariţia problemelor emoţionale şi de comportament.

De la 5 la 7 ani, preşcolarii pot lua în calcul şi factorii situaţionali, nu doar expresiile faciale pentru a descifra un „ zâmbet amar”. Datorită dezvoltării intense a limbajului, copii pot identifica şi denumi majoritatea emoţiilor; se dezvoltă empatia, adică abilitatea de a fi interesaţi şi de a înţeleg emoţiile celorlalţi. 

Exprimarea adecvată a emoţiilor este foarte importantă în cadrul interacţiunilor sociale, deoarece contribuie la menţinerea lor.

29 aug. 2015

Împărația emoțiilor



Se zice că Împărăţia Emoţiilor a fost condusă foarte mulţi ani de un împărat înţelept, foarte iubit şi apreciat de supuşii săi. Acest împărat avea o soţie foarte frumoasă, pe nume Emoţia. Aceasta i-a dăruit împăratului

26 aug. 2015

Tulburarea de hiperactivitate însoțită de deficit de atenție


Tulburarea de hiperactivitate (ADHD) se caracterizată printr-un model consistent și cronic de comporatament atipic, neastâmpăr motor și dificit de atenție. Mulți copii cu ADHD sunt descriși ca având „zile bune și mai puțin bune”.

Când debutează?

ADHD debutează destul de timpuriu, manifestându-se în perioada preșcolară, la grădiniță sau clasaI. Chiar în primii ani de viață, copilul poate fi irascibil, cu colici, agitat.

Care sunt caracteristicile și cum se evidențiază gravitatea acestei tulburări?

Tulburarea se poate evidenția în prezența altor copii