20 mai 2016

Poveştile terapeutice

"Un tată aspru va avea copii buni; o mamă îngăduitoare va avea copii răi." - proverb chinezesc
        Spre deosebire de povestea obişnuită, cea cu mesaj vindecător, terapeutic, este o poveste special concepută ca să conţină o idee mascată, exprimată indirect şi menită să sugereze o schimbare de atitudine sau de comportament. Această idee este prezentată într-un context neobişnuit, neaşteptat care îl ia prin surprindere pe copil, transpunându-l din realitate în lumea poveştii în care absolut totul este cu putință, cu ajutorul fanteziei. Copilul alunecă destul de uşor în această direcţie care coincide cu opinia lui despre lume, mai ales dacă se crează o ambianţă mai deosebită, liniştită.
        Eficienţa acestei forme de terapie, atât de apropiată de relaţia tradiţională de intimitate dintre părinte şi copil, depinde mult de iscusinţa celui ce istoriseşte.


Poveşti terapeutice. grupa 6-8 ani

Poveşti terapeutice. grupa 6-8 ani


Poveşti terapeutice. grupa 6-8 ani


14 mai 2016

Copiii învaţă ceea ce trăiesc


"Dacă îţi doreşti copii care să trăiască pe picioarele lor, aşează o responsabilitate pe umerii lor." 
Abigail Van Buren

Iubirea este cel mai important sentiment din familie, care stă la baza dezvoltării noastre ca ființe umane şi despre intimitate care reprezintă caracteristica fundamentală a vieţii de cuplu şi de familie.



Dacă trăiesc în critică şi cicăleală, copiii învață să condamne;

Dacă trăiesc în ostilitate, copiii învață să fie agresivi;

Dacă trăiesc în teamă, copiii învață să fie anxioși;

Dacă trăiesc înconjurați de milă, copiii învaţă autocompătimirea;

Dacă trăiesc înconjurați de ridicol copiii învaţă să fie timizi;

Dacă trăiesc în gelozie, copiii învaţă să simtă invidia;

Dacă trăiesc în rușine, copiii învață să se simtă vinovaţi;

Dacă trăiesc în încurajare, copiii învaţă sa fie încrezători;

Dacă trăiesc în toleranţă, copiii învaţă răbdarea;

Dacă trăiesc în laudă, copiii învaţă preţuirea;

Dacă trăiesc în acceptare, copiii învaţă să iubescă;

Dacă trăiesc în aprobare, copiii învaţă să se placă pe sine;

Dacă trăiesc înconjurați de recunoaștere, copiii învață că este bine să ai un ţel;

Dacă trăiesc împărţind cu ceilalţi, copiii învaţă să fie generoşi;

Dacă trăiesc în onestitate, copiii învaţă respectul pentru adevăr;

Dacă trăiesc în corectitudine, copiii învaţă să fie drepţi;

Dacă trăiesc în bunăvoinţă şi consideraţie, copiii învaţă respectul;

Dacă trăiesc în siguranţă, copiii învaţă să aibă încredere în ei şi în ceilalţi;

Dacă trăiesc în prietenie, copiii învaţă că e plăcut să trăieşti pe lume.

Dacă trăiesc în siguranţă, copiii învaţă să aibă încredere în ei şi în ceilalţi;


 


Restul te provoc pe tine să cauţi!

7 mai 2016

Prinți, zâne și balauri în povești vindecătoare pentru copii


„Oamenii vin şi mă ascultă cum le istorisesc poveşti, apoi pleacă la ei acasă şi îşi schimbă comportamentul”  Milton E.Erickson

Povestea terapeutică devine astfel un instrument preţios care va scoate la iveală emoţii şi sentimente

     

     Cuvântul are putere magică, el poate vindeca atunci când este spus unde, cum şi de cine trebuie; recunoscându-i-se astfel valoarea terapeutică, acţionează ca o forţă.
   Puterea vindecătoare a poveştii terapeutice constă în aceea că transmite valori şi disciplină, oferă experienţe, facilitează rezolvarea problemelor, schimbarea şi vindecarea.
    Povestea terapeutică îl provoacă pe cititor să îşi schimbe modul de înțelegere într-unul nou şi sănătos, astfel stimulând o schimbare pozitivă şi vindecarea unei răni psihice. 
Poveştile respectă particularităţile psihologice specifice intervalului de vârstă şi ajută la observarea tulburărilor emoţionale sau comportamentale ale copiilor (stima de sine scăzută, agresivitate, agitaţie motorie, instabilitatea atenţiei, toleranţă scazută la frustrare, timiditate).
     Pe desenele, picturile şi modelajele executate de copil, mai ales în activităţile nedirijate către un subiect anume, se poate studia profilul său psihologic. Trasarea liniilor cu o anumită intensitate, folosirea cu predilecţie a anumitor culori, reprezentarea prin desen a unor personaje apropiate sau chiar a sa în raport cu aceste personaje furnizează o multitudine de date despre el.
 Povestea terapeutică este folosită pentru depăşirea rezistenţei naturale la schimbare;

  • favorizează memorarea deoarece este sub formă de istorioară;
  • ideile prezentate sunt mai uşor memorizate;
  • crează confuzie, ceea ce declanşează comutarea pe emisfera dreaptă, deci accesul la inconştient;

 Povestea terapeutică este utilizată pentru:
  • eliminarea comportamentelor de eşec;
  • optimizarea performanţelor;
  • dezvoltarea autocontrolului emoțional;
  • dezvoltarea abilităților de interacțiune cu alți copii;
  • abandon în fața greutății;
  • dificultăți în respectarea regulilor de grup;
  • comportament certăreț, iritabil;
  • lipsa motivației de a munci sau de a învăța.

dezvoltarea abilităților de interacțiune cu alți copii;

               Povestea terapeutică e prezentă prin mesajul său specific ţinând cont de particularităţile de vârstă a celui căruia i se adresează, copil sau/şi adult, făcându-l a înţelege modul în care receptarea dureri, bolii şi chiar a speranţei pot echilibra, metaforic vorbind, acceptarea, resemnarea şi în final, starea de fapt creată.
Obiectivul poveştilor este să „păcălească” subiectul prin blocarea mecanismelor sale de apărare şi intrarea în contact cu inconştienul şi multitudinea de soluţii depozitate în acesta.
         Copilul mic are nevoie de poveşti pentru a învăţa cum să-şi rezolve propriile probleme. La rândul său, adultul se confruntă şi el cu probleme de altă natură şi, fără a discredita resursele trecutului, are nevoie de instrumente pentru a depăşi dificultăţile.
          Povestea terapeutică devine astfel un instrument preţios care va scoate la iveală emoţii şi sentimente care altfel riscă să rămână ascunse în inconştient: angoase, frici, dorinţe, obsesii, culpabilităţi, invidii, întrebări la care nu am găsit (dar nici căutat) răspunsuri.