Când mergem la logoped?

Mergem la logoped în cazul în care sesizam că este ceva în neregulă cu limbajul copilului. 

Fără a avea cunoștinte de specialitate părinții pot observa cu ușurință anumite probleme cum ar fi :

- copilul pronunță incorect, omite unul sau mai multe sunete;

- vorbește pe nas, fonfănie;

- articulează defectuos cuvintele;

- repetă sau prelungește unele sunete, silabe sau cuvinte;

- apariția unor blocaje sau spasme la rostirea unor cuvinte;

- vorbirea rapidă;

- vorbirea lentă;

- pierderea vocii;

- vocabular foarte redus (10-20 cuvinte) după vârsta de 3 ani;

- dificultăți de scris și citit;

- întârzieri în dezvoltatea vorbirii ;

La ce vârstă se începe terapia logopedică?

Începând cu vârsta de 2 ani și jumătate este recomandată stimularea dezvoltării vorbirii. De la 3 ani și jumătate se începe corectarea pronunției. Până la 5 ani corectarea pronunției se realizeză mai ușor deoarece sunetele nu sunt automatizate în vorbire.

Ce face logopedul? 

Pornește de la prima etapă - depistarea.
A doua etapă - acomodarea copilului cu actul terapeutic.
Stabilește clar diagnosticul, prognosticului şi concepe planul personalizat de intervenţie.
Urmează apoi etapele de emisie, fixare, consolidare şi automatizare a sunetului.
Tot procesul poate fi de mai lungă durată sau de scurtă durată, fiind mai multe variabile care intră în ecuaţia timpului de restabilire a limbajului, dar cea mai importantă este echipa copil-logoped-părinte-cadrul didactic (şi dacă e necesar şi un medic de specialitate).

Ce se întâmplă dacă nu merg la logoped?

Pronunția greșită se va automatiza, iar o pronunție greșită va duce la o scriere greșită: spre exemplu este foarte probabil ca un copil care îl înlocuiește în vorbire pe „r“ cu „l“ să realizeze aceeași greșeală și în scris. O pronunție greșită poate avea o mare influență asupra succesului școlar.Un alt aspect negativ este legat de socializarea de care au parte copiii care pronunță greșit: deseori ei devin ținta glumelor realizate de copiii care pronunță corect. Confruntați cu repetarea sistematică a acestei situații ei pot deveni foarte retrași sau foarte agresivi.

Indiferent de comportamentul pe care îl vor adopta într-o astfel de situație, cu siguranță se vor percepe mai puțin capabili decât ceilalți copii de vârsta lor iar respectul de sine va scădea.

Cât timp durează până când copilul va avea o pronunție corectă?

Terapia logopedică poate dura de la câteva săptămâni la câțiva ani, în funcție de natura problemei. În urma unei evaluări, logopedul va putea realiza o estimare asupra duratei intervenției logopedice.

De asemenea, durata terapiei logopedice depinde și de nivelul de implicare a părinților în procesul de recuperare. Copiii sunt motivați să pronunțe corect atunci când părinții îi încurajează și se bucură de reușita lor.

Este important să discutați cu un logoped imediat ce sesizați o problemă în dezvoltarea limbajului, iar acesta va stabili împreună cu dumneavoastră care este cea mai bună modalitate de intervenție pentru copil.

Read More

Atelier de emoții II - tema 1

Al doilea  grup de copiii s-au întâlnit astăzi în Atelierul de emoții.
Oamenii trăiesc o mare varietate de emoții, dar cel mai ușor de conștientizat este la copii. Adulții ascund emoțiile distructive, copiii le folosesc fără să le conștientizeze. Noi dăm sens emoțiilor în funcție de filtrul cu care privim oamenii.

Emoțiile sunt prezente în limbaj și se citesc pe chipul nostru. Nu putem ascunde o emoție, o eliberăm prin cuvinte, gesturi, privire, limbaj. Învățăm să cunoaștem emoțiile și să comunicăm prin ele.
Copiii exprimă cel mai bine emoția prin desen. Desenele lor vorbesc despre viața lor...

Ne-am jucat De-a reporterii!
Un joc în care ne-am cunoscut mai bine și am aflat unde suntem și cine sunt partenerii noștri.
Copii sunt curioși! Au venit cu multe informații despre atelierul de emoții.

Tema a fost Cine sunt eu?

Copăcelul din Atelierul de emoții, a fost incărcat cu 5 întrebări:

• Ce imi place să fac?
• Ce nu știu, dar mi-ar plăcea să fac?
• Ce știu să fac?
• Ce nu știu să fac?
• Ce nu îmi place să fac?

Emoția este o experiență personală greu de cuantificat într-un fel.

La finalul întâlnirii am învățat să ne îmbrățișăm, emoția pozitivă s-a așternut în sufletele noastre.

Read More

Atelier de emoții I - tema 2

Sâmbătă ne-am întâlnit în Atelierul de emoții, la a doua temă - Blazonul Personal.

Copiii au învățat că emoțiile pot fi pozitive  și negative. Emoțiile ne colorează viața.
Au identificat corect emoțiile din cele două plicuri cu emoții și s-au gândit la cele pe care le-au experimentat în ultimul timp.

Emoţiile pot fi pozitive şi negative. Cele pozitive apar atunci când ceea ce o persoană îşi doreşte corespunde cu ceea ce i se întămplă ( bucurie, mulţumire) iar cele negative atunci când există o contradicţie între ceea ce i se întâmplă sau ceea ce obţine o persoană şi aşteptările ei ( tristeţe, nemulţumire, dezamăgire, îngrijorare, furie etc).

 Am  lucrat apoi la Blazonul personal, un simbol special pentru fiecare.

• Ce îți place să faci în timpul liber?
• Un aspect pozitiv despre munca, activitatea ta;
• Un scop pe care ai dori să îl atingi;
• Un aspect important din trecutul tău;
• Cum mă simt astăzi? 

Ne revedem la următoarea temă: Școala emoțiilor!

Read More

Atelierul de emoții I - tema 1

Astăzi 17 octombrie, a intrat în "Atelierul de emoții" alt grup de copii. Curioși, veseli și nerăbdători să afle cât mai multe despre emoții.

- Ce facem aici, au întrebat?
- În "Atelierul de emoții", vom întâlni și emoții pozitive și emoții negative. Ele sunt îmbrăcate în haine colorate. Ne vom juca cu ele, vom învăța să le etichetăm și să le folosim corect în viața de zi cu zi.

Ce sunt emoțiile?
Emoțiile sunt definite ca reacții afective  oglindind atitudinea individului față de  realitate.
Alfabetizarea emoţională este la fel de importantă ca învăţarea matematicii şi cititului. 
Emoția afectează atenția, capacitatea și viteza de reacție dar și comportamentul general. 

Am primit si un cadou

"Cum te simți astăzi?" - a fost prima întrebare adresată de psiholog copiilor din atelier.

Prima temă de astăzi a fost: "Cine sunt eu?"

• Ce îmi place ?
• Ce nu îmi place?
• Ce știu să fac?
• Ce nu știu să fac, dar mi-ar plăcea să fac?
• Ce nu pot să fac, dar mi-ar plăcea să fac?

         Timpul a trecut foarte repede în "Atelierul de emoții". Ne revedem cu drag, sâmbăta viitoare la următoarea temă: "Blazonul personal".

Vă aștept și pe voi! 

Read More

Când părinții se despart

Divorțul este inevitabil în zilele noastre, dar afectează dinamica unei familii.
Cum s-ar putea ca într-un cămin în care mama și tata trăiesc într-o atmosferă de neînțelegere, copilul să nu încerce un sentiment de amenințare?
Locul de domiciliu al copilului este bine să fie acela unde a trăit împreună cu cei doi părinți și unde va rămâne cu un părinte. Este contraindicat ca datorită unui divorț copilul să părăsească școala pentru a merge la altă școală.
Am văzut copii aduși de mama lor la cabinet care aveau într-adevăr nevoie de un ajutor  psihologic prin care să depășească apogeul unei faze critice.

Starea de neînțelegere dintre părinți nu îl tulbură pe copil la fel de grav ca despărțirea sau divorțul?

Divorțul legalizează starea de neînțelegere dintre părinți și conduce spre o eliberare în atmosferă a disputei familiale. În urma divorțului copilul capătă un alt statut.

Copii sunt niște ființe logice

În cazul unei divorț părinții împreună cu copilul ajung de cele mai multe ori la psiholog. Datorită traumei psihice suferite, copilului i se poate explica despre divorț că acesta nu poate duce la abandonarea sa.

Ei au nevoie de cineva care să îi ajute, pentru că suferința provocată copilului nu poate fi evitată.

Rolul mamei și al tatălui

Mama este pentru copil bicefală, atunci când tatăl este afectuos și foarte prezent în casă. Tatăl este resursă afectivă a mamei și resursă afectivă a copilului. Acesta nu capătă  importanță în viața copilului decît datorită faptului că mama vorbește despre el.

Să spunem sau să nu spunem?

"O broșură nu ajunge; oamenii au nevoie să asculte pe cineva vorbindu-le, lor și copiilor lor, despre divorț."

Esențial este să fie avertizați de la începutul procedurii până la final tot ce s-a decis, chiar dacă este vorba despre unii copii care nu știu încă să meargă.

Când părinții se despart copilul poate rămâne în spațiul unde părinții au fost împreună, astfel trauma divorțului este mai atenuată pentru el. Corpul copilului s-a identificat cu casa în care el trăiește; când casa este distrusă din cauza absenței unui părinte sau dislocării cuplului sau el însuși o va părăsi, copilul va trăi un travaliu afectiv.

În clipa distrugerii cuplului copilul devine morocănos, nu se mai joacă în clasă, e cu capul în nori, absorbit în gânduri și reflecții.

Iata un comportament care dovedește o tulburare profundă pe care copilul nu o poate exprima în cuvinte.

Părinții nu sunt întotdeauna conștienți că în sufletul copilului are loc un proces dinamic despre care nu poate vorbi deocamdată, dar care va da roade. Pentru copil este important înțeleagă că divorțul este un rău mic.

Ce rol joacă familia și prietenii?

Pentru copil este important să știe că mama/tatăl  lui nu este singură/singur din punct de vedere social și sexual, că în jurul lor există un grup etnic, fie niște prieteni, fie familia.

În cazul unui divorț sau despărțire ar trebui ca părintele care a părăsit domiciliul să păstreze legătura cu copilul prin vizite, telefoane, mesaje etc.

Efectele divorțului sunt devastatoare pentru copii: furie, anxietate, depresie.

Sursa :Când părinţii se despart. Cum să prevenim suferinţele copiilor -  Françoise Dolto, Inès Angelino

Cum putem prevenim suferințele copiilor atunci când părinții se despart?

Read More