Cum împiedicăm agresivitatea copiilor?

Fiecare copil pe care-l instruim este un om pe care-l câștigăm. — Victor Hugo

Realitatea a demonstrat că în marea majoritate a cazurilor, copiii învață să se comporte agresiv urmărind scenele de violență prezente în diferite filme și programe de desene animate. Comportamentul agresiv este foarte ușor de modelat. Copiii ignoră adesea ceea ce spun adulții sau părinții („Nu mai lovi!”) și continuă să facă ceea ce fac adulții (lovesc).

Ei chiar își depășesc modelele, inventând gesturi și acțiuni mai violente decât

cele pe care le-au văzut.

Cum îi împiedicăm pe copiii noștri să devină agresivi?

• Reducându-le motivele de nemulţumire și evitând situaţiile provocatoare, în special atunci când copilul nu are maturitatea necesară ca să-și poată controla simţămintele mai intense. Aceasta presupune o observare atentă și o intervenţie promptă.
• Cunoscând și ţinând cont că unii copiii au un prag de toleranţă la nemulţumiri mai scăzut și care sunt hipersensibili și grabnici să-și exprime mânia.
• Recunoscând simţămintele copilului (dându-ţi seama din timp când este pe cale de a se mânia) și tratând problema supărătoare imediat.
• Discutând despre simţămintele copilului în mod deschis, îngăduindu-i acestuia să-și exprime mânia verbal.
• Ajutându-l să-și direcţioneze impulsurile agresive în lucrări constructive, în jocuri active sau într-o preocupare simbolică, cum ar fi să deseneze ceva sau să joace un rol imaginar.
• Ajutându-l să se elibereze de tensiunea acumulată, astfel încât simţămintele să nu fie reprimate doar pentru a izbucni mai târziu, într-un mod mult mai violent. 

Atunci când sunt învăţaţi să-și exprime în mod deschis aceste simţăminte îndată ce ele apar și să le canalizeze într-o direcţie constructivă, copiii înţeleg că nu trebuie să cultive în mintea lor resentimentele, mânia sau ura. Trebuie să fii tolerant faţă de astfel de sentimente și să le creezi copiilor un cadru în care să se simtă în siguranţă să și le exprime.

În special atunci când este vorba de agresivitate, trebuie să-i comunici cu fermitate copilului care sunt limitele de comportament pe care i le permiţi: „Nu trebuie să-ţi faci rău nici ţie, nici altora și nici să strici lucrurile din jurul tău”. Stabilește aceste limite într-un mod neagresiv.

Pălmuirea (la șezut) poate fi considerată comportament agresiv și este, cel mai adesea, aplicată la mânie. 

De aceea pălmuirea copilului ca metodă de corectare a agresivităţii lui nu este, de obicei, la fel de eficientă ca lămurirea consecinţelor. La fel cum nu este eficientă nici metoda de a lăsa copilul singur în cameră, interzicându-i-se orice contact cu o altă persoană.

Părinţii pot dezaproba cu hotărâre agresivitatea și o pot combate ferm, fără să folosească pedepsele fizice.

 sursa: " Înțelege-ți copilul"-Kay Kuzma

Read More