3 mar. 2020

Obiceiul de a cârpi câteva palme...?

Și mamele, când au fost mici, au primit uneori câte o palmă la fund și le-a prins bine... Atunci, de ce să nu le aplice și copiilor același tratament?

Dacă se poate, trebuie evitat orice îl umilește pe copil. Niciodată nu trebuie să-l umilim. Este ceva distructiv și când îl luăm peste picior și când suntem supărați; în afară de faptul că bătaia îl calmează pe adult și uneori și pe copil, pe termen lung (acesta e scopul educației), ea e de cele mai multe ori dăunătoare.

Oricum dacă tatăl sau mama vor să-și pedepsească în felul acesta copilul nu trebuie niciodată să o facă în public. Îl cheamă deoparte, în camera lui și îl ceartă.
Iar dacă pe mamă o mănâncă palma..., ce vreţi?
Nu o poți împiedica. Asta nu înseamnă că e o mamă rea. Sunt și mame care nu-i clintesc copilului lor nici un fir de păr și care sunt, prin cuvinte și atitudine, mult mai agresive, ba chiar sadice, decât cele care le trag câte una la fund.

Deci adultul dă un exemplu prost.
Un adult care vorbește cu asprime și agresivitate, care acționează violent și se lasă pradă unor răbufniri ale firii sale în faţa copilului nu trebuie să se mire când, peste câteva luni sau câţiva ani, copilul lui va vorbi sau se va purta la fel cu cei mai slabi decât el. 

Pentru orice copil mic tot ce face adultul este „bine“ fără nici o deosebire: iar copilul, mai devreme sau mai târziu, îl va imita.

În orice caz, ca să revenim la bătaia la fund, atunci când adultul nu se poate stăpâni, nu trebuie să-și găsească scuza ieftină că o face pentru educație: pentru că nu e adevărat. 

În cazul acesta e vorba de o atitudine perversă care produce plăcere adultului și care îl va perverti pe copil, o atitudine umilitoare pentru amândoi și anti educativă; când copilul se teme de adult își pierde repede stima pentru el și îl judecă așa cum e: o ființă slabă, incapabilă să se stăpânească sau, și mai rău, un sadic rece.


Sursa: Françoise Dolto „Cånd apare copilul”