26 iun. 2016

Cum interpretăm împrejurările

   "Oamenii sunt perturbați nu de împrejurări, ci de modul în care le interpretează"
 putem considera această maxima a lui Epictet cheie a consilierii și terapiei cognitiv comportamentale. 
Ceea ce provoacă tulburări în viața oamenilor nu sunt evenimentele în sine, ci modul de a judeca, evalua și interpreta aceste evenimente.
Oamenii cred că alți oameni sau circumstanțele nefavorabile sunt responsabile pentru stările afective negative pe care le trăiesc ei. În realitate, același eveniment poate declanșa reacții emoționale foarte diferite, în funcție de modul în care este evaluat și interpretat. 

De exemplu, pentru același eveniment/stimul, oameni diferiți pot avea emoții diferite pentru că au cogniții diferite (gândesc diferit) despre un eveniment. 
Gândurile și imaginile obișnuite au fost denumite de Beck gânduri negative automate, deoarece ele se declansează spontan și au un caracter involuntar, neconștientizat. În cazul în care acestea au un caracter negativ și nerealist, subiectul va deveni perturbat emoțional

Aproape de oameni - comunică sincer, nu-i judeca


Cum să-ti sporești bucuria de a trăi? Ion Radu-Tomșa ne învață în câteva cuvinte cum putem spori această bucurie.


  • Aproape de natură - prin dieta, mișcare, odihnă. 
  • Aproape de oameni - comunică sincer, nu-i judeca, încearcă să-i înțelegi. 
  • Aproape de tine însuți - cultivă autostima, nu te judeca prea aspru, înțelege că ești unic. 
  • Aproape de divinitate - în fiecare există o scânteie divină. Descoper-o! 
  • Cere ce vrei, dar nu emite pretenții: indrăznește acum! 
  • Acceptă, pentru moment, orice se întamplă! 
  • Emite tot mai multă iubire, chiar dacă nu obții ceea ce vrei. 
  • Abordează viața cu entuziasm! 
  • Gândește pozitiv, eliberează-te de prejudecăți! 
  • Folosește-ți creierul integral; dă credit intuiției, imaginației și puterii creatoare. 
Reușim, fiecare dintre noi, să aplicăm zilnic măcar 2-3 din lucrurile enumerate mai sus?



19 iun. 2016

Cum să vorbești cu copilul tău despre sex?

"Copilul are viată sexuală" este o afirmație care îi frapează pe mulți. Şi aceasta pentru că toţi oamenii şi-au refulat propria sexualitate infantilă şi din acest motiv ei nu o mai remarcă la copii. Psihanaliza, în primul rând întemeietorul ei Sigmund Freud, a descoperit la copil o viaţă sexuală intensă.

Dezvoltarea psihosexuală a copilului produce confuzie și jenă din partea părintelui. Uneori părintele se întreabă dacă este normal comportamentul sexual al copilul, ar dori să îi ofere informații, dar nu prea multe.
Progresiv, copiii se identifică cu părinţii de acelaşi sex, au multiple fantasme în acest sens, fetiţa se îmbracă în hainele mamei, se încalţă cu încălţămintea ei, se rujează, în timp ce băiatul ia pălăria tatălui, îi îmbracă și hainele, ia un băţ care va ţine loc de pistol şi îl va împuşca pe tată.
"Copilul are viată sexuală


Cum să vorbești cu copilul tău despre sex?

Este important inițierea și menținerea  comunicării deschise cu  copilul.
Părinții vor ca propriul copil să aibă informații adecvate vârstei, corecte și de folos. Obținerea informațiilor de la părinte îl face pe copil să fie deschis și să-și împărtășeacă problemele cu părintele.

Ce trebuie să știe copilul la vârsta de 5 - 7 ani?

  • că toate ființele vii se reproduc;
  • cum cresc și se înmulțesc plantele și animalele;
  • ca toți trăim un ciclu de viața cu început și sfârșit incluzând sexualitatea la toate vârstele;
  • oamenii experimentează plăcerea sexuala în diferite moduri;
  • că identitatea sexuală include orientarea sexuală;
  • că trebuie să ne protejăm sănătatea;
  • lucrurile de bază despre HIV/SIDA;
  • cum să începem, dezvoltam și sfârșim o relație;
  • cum să recunoștem și să ne protejăm de un eventual abuz sexual și pericolele sale (de exemplu persoanele care abuză sexual pot părea blânzi, prietenoși și iubitori, pot fi prieteni sau membri ai familiei)
Este masturbarea copilului un motiv de îngrijorare? 

Mamele pot confirma că micuţii lor se scarpină în zona genitală, se joacă cu organul lor sexual, chiar dacă sunt bătuţi peste mână, acest comportament nefiind altceva decît masturbare, chiar dacă nu vrem să o recunoaştem asta.

Masturbarea sau autostimularea apare la copilul mic după vârsta de 2 ani. Specialiștii consideră masturbarea un comportament normal. La vârste mici copilul  nu asociază masturbarea cu sexul. Este un joc nou pe care l-au descoperit, atunci când se ating simt plăcere. Autostimularea poate fi o modalitate prin care copilul scapă de rutină și plictiseală, se elibereză de stres, tensiune, neliniște.

Pentru copilul de până la 3 ani.
  • mesajul transmis copilului să fie unul pozitiv, nu unul asociat cu frica și rușinea;
  • limităm manifestarea acestui comportament în public, putem distrage atenția cu o jucărie preferată;
  • dacă interzicem sau limităm acest comportament pentru obține contrariul.
Pentru copilul de 4-5 ani
  • Explicăm că acest comportament poate fi acceptabil în intimitate, nu în public;
  • Vom folosi cuvântul nu este politicos, decât este rușine. “Să îți atingi penisul poate fi plăcut, și eu când eram copil mă jucam uneori astfel, dar când faci asta prea des poți să pierzi alte lucruri și jocuri foarte plăcute. Ce altceva ți-ar mai plăcea să faci? Ce putem noi face acum împreună?”
De ce apare și cum o putem gestiona?

Masturbarea este considerată normală la copii.
Trebuie subliniată gravitatea interdicţiei masturbării falice - bătaia, legarea mîinilor etc. - căci copilul va regresa în etape anterioare ale dezvoltării libidinale dezvoltând fantasme sadice, halucinaţii, regresie exprimată prin onanie compulsivă, ticuri, bâlbâieli, insomnie, encoprezie, enurezie.

Aceste discuții cu copilul, nu sunt foarte confortabile pentru adult, reprezintă un prilej important de apropiere și de sprijinire a copilului în a-și dezvolta o sexualitate sănătoasă. Disconfortul nostru, al adulților, poate să fie prea mare și atunci,  mai degrabă decât să transmitem copilului un mesaj în care el să simtă jena noastră față de acest subiect, putem ruga o persoană apropiată copilului (soţul/soţia, o altă rudă sau chiar educatoarea) să aibă această discuție cu copilul.




sursa : www.psihanaliza.org

12 iun. 2016

Bullying-ul nu e doar o „joacă de copii”

Nici un copil nu se naşte „rău”, el ajunge astfel în urma experienţelor avute.
Bullying-ul este un comportament agresiv, repetitiv, ce presupune violenţă fizică, violenţă verbală, intimidare, şantaj emoţional şi abuz psihologic ce provoacă efecte pe termen lung atât de partea victimei, cât şi de partea agresorului.

Cum se manifestă?

Sub formă de ameninţări, răspândire de zvonuri răutăcioase, marginalizare, vătămare corporală, furtul sau distrugerea obiectelor victimei.Însă bullying-ul creează agresori şi victime, care vor rămâne adesea blocaţi într-un pattern nociv. Bullying-ul se manifestă diferit în cazul băieţilor este adesea mai vizibil, fiind vorba despre ameninţări şi acte violente fizice. În cazul fetelor, ele se tachinează, batjocoresc, calcă în picioare stima de sine a celor mai slabe; „grasa”, „ochelarista”, „bâlbâita”.La noi în ţară de abia a început conştientizarea acestui fenomen de scară largă ce aruncă o umbră negativă asupra copilăriei şi adolescenţei tinerelor generaţii.

Care sunt semnele manifestate de copilul abuzat?

Copiii nu prea vorbesc despre lucrurile negative care se întâmplă la şcoală din ruşine sau din teamă. Efectele bullying-ului asupra victimei determină copilul să evite mediul şcolar (va cere tot mai des să rămână acasă sub diferite pretexte), să nu mai iasă în pauze la joacă, să devină anxios, să aibă atacuri de panică şi chiar să intre in depresie.
Copiii nu prea vorbesc despre lucrurile negative care se întâmplă la şcoală din ruşine sau din teamă

Cum recunoaştem depresia la copil?


  • Senzaţie de deprimare, tristeţe, plâns sau iritabilitate;
  • Interes sau plăcere scăzută pentru activităţi, ceea ce poate duce la izolarea prietenilor sau retragerea din activităţile extra-şcolare;
  • Schimbarea apetitului ce poate duce la fluctuaţii de greutate;
  • Schimbări majore în ceea ce priveşte somnul (lipsa somnului sau somn excesiv);
  • Agitaţie fizică sau lipsa totală a activităţii fizice;
  • Oboseală excesivă sau nivel scăzut de energie;
  • Sentimentul de vinovăţie şi senzaţia „nu sunt bun de nimic”;
  • Lipsa de concentrare şi dificultate de învatare la şcoala (performanţa şcolara scade simţitor). 

Copii provin adesea din familii cu probleme: sunt ei înşişi martori sau victime ale agresivităţii la ei acasă. Victima ajunge agresor și comportamentul învățat în familie este folosit în societate.

Care sunt efectele reale ale bullying-ului?

Dacă li se ignoră comportamentele şi nu sunt opriţi şi ajutaţi, bătăuşii rămân prinşi în acest pattern comportamental: practic, învaţă că este mai bine şi mai uşor să fii agresor, decât să fii cel slab.

Ce putem face?

Adulţii nu trebuie să stea deoparte atât timp cât pot face ceva. Ca părinţi, este necesar să luăm imediat contact cu profesorii şi cu ceilalţi părinţi implicaţi. Copiii nu ştiu să îşi gestioneze propriile emoţii şi în funcţie de vârstă nu ştiu nici să le recunoască de cele mai multe ori. Aici intervine rolul părintelui.

Se poate începe prin „Văd că eşti trist. Ce te-a făcut să te simţi aşa?
Vrei să vorbim despre asta. Hai să găsim împreună o soluţie.”

Copiii nu prea vorbesc despre lucrurile negative care se întâmplă la şcoală din ruşine sau din teamă
Rolul părinţilor este să îl înveţe pe copil să îşi exprime aceste emoţii ( tristețe, furie).

Lipsa totală a une intervenţii va face copilul să se simtă abandonat, neputincios şi să îşi piardă speranţa de rezolvare a situaţiei, chiar şi speranţa de viaţă.

Este recomandat ajutorul unui psihoterapeut pentru a face față și a depăși asfel de situații.

1 iun. 2016

Copilul are probleme de comportament, manifestări anxioase?

"A crește copii este un lucru riscant, căci reușita depinde de multă trudă și grijă, iar nereușita întrece orice altă durere." DEMOCRIT

        Cabinetul psihologic este amenajat special pentru cei mici, astfel încât copilul să se simtă confortabil. Într-un cabinet de psihoterapie copiii vor descoperi jocuri și jucării, creioane colorate, hârtie colorată, acuarele, marionete, planșe, jetoane și cărți de colorat. Astfel, micuțul va percepe cabinetul ca pe un loc primitor, in care va veni cu plăcere.

Apelati la un psiholog de copii
Cabinetul este special conceput pentru copii

Când este necesar sa apelăm la psiholog?

  • Solicitați sprijinul unui psiholog dacă vă confruntați cu probleme de comportament al copilului dumneavoastră: neascultarea, nerespectarea regulilor, agresivitatea fizică și verbală, crize de furie, minciuna (in cazul copiilor care au peste 7 ani), refuzul de a vorbi in anumite situații sau cu anumite persoane, hiperactivitate, deficit de atenție;
  • Apelați la un psihoterapeut pentru copii de fiecare dată când copilul dumneavoastră se confruntă cu un stres puternic precum separarea de unul dintre părinti, decesul unui membru al familiei, divorțul părinților, conflicte in familie, accidente, etc;
  • Este utilă intervenția psihologică atunci când copilul prezintă probleme de somn, coșmaruri, probleme de alimentație (bulimie sau anorexie);
  • Solicitați un consult psihologic dacă micuțul dumneavoastră are manifestări anxioase (îngrijorare excesivă, neliniște, temeri nejustificate);
  • Este necesară intervenția unui psihoterapeut atunci când copilul are atacuri de panică, fobie sau timiditate excesivă;
Apelați la un psiholog in caz că sesizați probleme  la copilul dumneavoastră. Aveți încredere in intuiția dumneavoastră…dacă simțiți că este ceva in neregulă, nu evitați să solicitați un consult psihologic. Mai bine să fie o exagerare din partea dumneavoastră, decât sa ignorați anumite manifestări ce indică o problemă de natură psihică. Unele probleme se pot accentua, iar aceste întârzieri pot îngreuna tratamentul. 

Apelati la serviciile unui psiholog de copii
Tehnici adaptate vârstei copiilor

De ce un psiholog pentru copii?

Psihologul care lucrează cu copiii este o persoană caldă, empatică ce respectă individualitatea fiecărui copil. Psihologul câștigă încrederea acestora prin crearea unei atmosfere prietenoase. Limbajul utilizat este adaptat nivelului de vârstă al copiilor, evitându-se termenii care nu pot fi înțeleși.
Psihologul ii stimulează să-și exprime gândurile și trăirile, sa pună întrebări, să comunice deschis.

Tehnici utilizate in psihoterapia pentru copii

Tehnicile utilizate in terapia copiilor sunt adaptate vârstei și problematicii acestora. Astfel, sunt utilizate tehnici terapeutice precum jocul, povești terapeutice, desen, modelaj, dramatizare, exerciții de relaxare, jocul de rol, jocul cu marionete etc. Aceste tehnici sunt utilizate in scopul atingerii obiectivelor terapeutice și vor fi stabilite încă de la prima ședință împreună cu părinții.