A fi părinte

Nu încerca să îți perfecționezi copilul, încearcă să perfecționezi relația pe care o ai cu el – Dr. Henker 

De câte ori i-ați spus copilului dumneavoastră : "Ești un copil rău! Nu te mai iubesc dacă....."
A fi părinte presupune un șir nesfârșit de mici incidente, de conflicte periodice și de crize neașteptate care pretind o reacție, iar reacția nu e lipsită de consecințe. Ea ne influențează în bine sau rău personalitatea și respectul de sine. Din nefericire, chiar și unii părinți afectuoși reacționează în mod nociv pentru copil, învinovățesc, umilesc, etichetează, amenință, pedepsesc, predică și moralizează. De ce oare? Pentru că majoritatea părinților nu își dau seama câtă putere de distrugere au cuvintele lor! Asemenea tragedie nu stă în lipsa de afectivitate ci în lipsa de înțelegere. Pentru copiii noştri suntem un fel de oglinzi. Felul în care noi reacţionăm influenţează imaginea pe care copii şi-o formează despre sine. Suntem reperele cu ajutorul cărora se construiesc pe ei înşişi.

Când descurajăm visurile mari ale copiilor noştri o facem pentru că nu vrem să sufere sau să fie dezamăgiţi. Dar adevărata suferinţă vine din faptul că le spunem că nu vor reuşi. Atunci când îi încurajăm, când avem încredere în ei, când le „suflăm în jar”, copiii dezvoltă capacităţi incredibile. Când ne facem timp să-i ascultăm şi să le vorbim, aceştia se simt iubiţi, încurajaţi şi capabili. Stima lor de sine se dezvoltă, capătă încredere în ei înşişi şi dobândesc atitudini pozitive faţă de viaţă. 

Read More

Emoțiile depresive și tristețea la copii

"Starea interioară, sufletească a părinţilor este cea care-l guvernează şi-l educă pe copil." S. Lazarev

Depresia, la copil, se exprimă prin tristețe dar și prin iritabilitate, nemulțumire, scăderea performanței școlare, autoînvinovățirea și dorințe de moarte. Există anumite aspecte specifice ale apariției și dezvoltării emoționalității la copii cu mascarea tristeții și transformarea ei în trăire depresivă; acestea modelează comportamentul și duce la instalarea adevăratelor tulburări depresive.
Tristețea este o condiție firească a emoționalității umane care machează existența noastră zilnică. Deși a trăit acestă stare și la 1 an și la 3 ani, la 6 ani copilul poate să o exprime verbal, spunând despre el "că este trist".

La copiii mici, tristețea este nonverbală și se exprimă prin: plâns, expresie facială modificată cu tristețe, modificarea apetitului, refuzul alimentației, modificări ale somnului, agitație.

Aceste atitudini sunt ușor de recunoscut și copilul este caracterizat de ceilalți ca fiind îmbufnat, trist, face pe supăratul, țâfnos, nemulțumit.

Preșcolarul își poate trăi tristețea în liniște, izolat într-un colț, poate sta singur, departe de ceilalți copii, neparticipând la jocul lor.
Uneori se ascunde pentru a nu fi văzut, nu se mai joacă. Poate deveni instabil, irascibil, nemulțumit în condiții în care s-ar simți bine.
Crizele de mânie nejustificată sunt destul de frecvente, copilul se înfurie ușor, țipă, lovește, sparge, își îmbrâncește mama, nemulțumit, deși aceasta nu face decât să-l liniștească.

În cabinetul de psihologie,  familia poate fi ajutată să depășească impactul cu tulburarea depresivă a copilului, va fi ajutată să își găsească echilibrul prin învățarea unor tehnici de rezolvare a modalității de comunicare a emoțiilor.

Cum reacţionaţi când copilul dumneavoastră se înfurie uşor, când ţipă, loveşte, muşcă?
Consideraţi că procedaţi corect în astfel de momente?

Read More

Atelier de emoții 2016 - I

Și iată ca ne întâlnim in 2016 într-un nou Atelier de emoții!! Primul din acest an.
Dezvoltarea identității și conștiinței de sine.Copiii noștri trăiesc în viaţă multe lucruri pe care nu le pot exprima prin cuvinte. Dezvoltarea sănătoasă și armonioasă a emoțiilor și intelectului copiilor este temelia identității stimei de sine.În prima temă, Cine sunt eu? identificăm, etichetăm corect emoțiile, pe care nu le putem destăinui celor dragi și importanți din viețile noastre (sau a lor, a copiilor).

Conștientizarea și exprimarea emoțiilor și a trăirilor.Pe plan emoţional copii dezvoltă mecanisme de apărare care îi ajută să facă faţă anxietăţii provocate de emoţii neplăcute sau inacceptabile: refularea, proiecţia, negarea, regresia, formaţiunea reactivă, deplasarea, raţionalizarea, identificarea, sublimarea.
Folosind tehnicile terapeutice, un mediu sigur și condiții de confidențialitate, lucrul în Atelier de emoții îi ajută să se cunoască, să se deblocheze și să își exprime sentimentele și emoțiile pe care le trăiesc.

Jocul este principala formă de activitate a copilului, prin care el se dezvoltă în plan mental, social. Au posibilitatea să exploreze lucruri care sunt supărătoare, care îi îngrijorează. Prin desen, jocuri de rol, pictură și jocul cu marionetele ei deblochează aceste emoții, le etichetează corect și le folosesc corect în viața lor socială. Întâlnirile din Atelierul de emoții ne dezvoltă empatia și respectul față de ceilalți.
Implicarea părinților este esențială în consolidarea și valorificarea rezultatelor obținute în aceste întâlniri desfășurate în Atelierul de emoții. Lucrul în Atelierul de emoții le aduce copiilor multă satisfacție și bună dispoziție.

Read More